Jocul urii și al răzbunării


Se pare că liberalii nu mai cred în neutralitatea mediului de comunicare numit film: #metoo, insistența pe reprezentarea lgbt-ilor și  obsesia corectitudinilor ideologice ne arată că și ei au devenit conștienți de puterea acestui mijloc, că nu este de joacă. La fel stau lucrurile și cu televiziunea și, în general, cu tot ce înseamnă entertainment. Ea nu mai este văzută doar ca distracție: i se recunoaște acum capacitatea de a modela idei, norme și chiar politici publice. Astfel, asistăm la implementarea unui noi tip de discurs ideologic narativ, realizat de pe poziții demografice minoritare. Cu consecințele de rigoare. Hollywoodul a învățat și dureroasa asumare a pierderilor economice, pentru că e limpede – și o spun pur și simplu informativ, nu din alte motive – că romanțele gay nu sunt aducătoare de profit, în ciuda eforturilor mediatice imense pe care le fac cu toții, critici, distribuitori și dătători de premii, pentru a le înfige cât mai vârtos în ochii publicului plătitor de bilete.

Nu cumva, însă, să vă lăsați seduși de iluzia că mai avem de-a face cu un război ideologic. Nu, nu, nu, iubitori de melodrame cu mesaj, și iarăși nu: îi dor vârfurile coatelor pe toți producătorii ăștia de ofensele și traumele prin care trec minoritarii. Vă gândiți că poate crapă de plăcere ca mâțele lui Creangă la gândul că ne vor învăța să apreciem diversitatea într-un mod responsabil. Aș, de unde! Ni s-a spus pe șleau: vrem să-l enervăm pe Mike Pence. E o problemă personală, cum sunt mai toate celelalte care mișcă politica americană de azi. Ura de Obama, de Clinton, de Trump și de Pence: asta e politica zilei. Restul sunt jocuri de glezne, pentru naivii care încă mai cred în idei.

Așa că, fiți liniștiți, nu vorbim despre cinematografie ca artă, în zilele noastre, nici măcar ca instrument ideologic, ci despre cinema ca mijloc de instrumentare a urii și disprețului acelei elite, așa-zis artistice, față de tot ce este așezat pe altceva decât pe corectitudinea simțirii și în special față de creștini. Se privește cu jind peste Ocean, spre o Europă care și-a exorcizat de mult bunele simțiri cinematice, încă de pe vremea în care un Roger Ebert ieșit parcă din minți lăuda fără pic de rușine o mizerie scatologică (la propriu!) și canibalistică (tot la propriu) anglo-franceză ca The Cook, the Thief, His Wife, and Her Lover, film care la acea vreme era categorisit, pe bună dreptate,  de către MPAA-ul american cu „X”, asemeni filmelor pornografice.

Dar ce mai contează, atât timp cât ofensează? Iar ofensa, să fie clar, nu este să îți bați joc de creștini, de biserică și de slujitorii Domnului, așa cum s-a făcut în atâtea producții ale ultimilor ani, ci să folosești … pronume greșite față de oameni cărora nu le mai ajunge ce spune biologia despre identitatea lor de gen. În filme, ofensa este protejată de sfânta libertate de expresie. S-ar părea că se găsesc tot mai puțini care să își pună problema apărării libertății de expresie în mediile academice.

În consecință, ne enervăm unii pe alții. Liberalii au făcut Call Me By Your Name. 15-0. Evanghelicii ies la rampă cu God is Not Dead 3. Fifteen love. O primă servă imparabilă cu Love, Simon? Nu-i nimic, se răspunde cu un lung de linie: Paul: The Apostle of Christ. Și așa mai departe. E un meci de uzură și nu cred că se va ajunge curând la tie-break. O să dureze, credeți-mă. C` așa-i în tenis.

De pierdut, vom pierde cu toții, dar nu prea mult. Chiar dacă începând de astăzi se vor produce doar gunoaie, există deja o filmotecă generoasă din care avem de unde alege, adunată în peste un secol de cinema. De mult mi-am dorit să-I iau la pas pe Bresson, pe Ozu, pe Kurosawa, pe Dyer, pe Kieslowsky și pe alții ca aceștia. Găsim și în cinemaul american destule filme ce ar merita să fie văzute, chiar dacă va fi nevoie de un mai mare efort în căutarea și selecția lor. Poate că pierdem prea mult timp în necazul zilei.

N-au decât să lupte, să-și scoată ochii, dacă asta poftesc.

Jocul lor nu trebuie să fie și al nostru. Alegerea ne aparține.

Reclame

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s