Așa, într-o doară … (31)


E nostimă uneori, alteori ridicolă și supărătoare, prin exces, această colocvialitate a evanghelicului în referirea autorilor biblici, vizibilă atât în predicare și în discuții, cât și în materiale scrise. Vorbim despre apostoli de parcă ar fi fost tovarășii noștri de grădiniță: „în Romani, Pavel ne spune că …”, „Petru scrie în Unu Petru doi cu unșpe că …”, „chiar și Ioan amintește că …”. Citind unele postări ai impresia că urmărești un refereat al unei discuții din curtea școlii, despre ce mai au de zis, pe lângă cei amintiți mai sus, Matei, Moise, Samuel și David. În ce-l privește pe Luca, se pare că el ne sună mai mult a nume de familie, așa că, pe nesimțite, își primește și o formulă de adresare mai protocolară, fie cu „apostolulul”, fie cu „doctorul”. E un har, oricum, că nu avem nici un George care să ne fi lăsat o epistolă, pentru că nu știu cum am fi scos cămașa când ni s-ar fi argumentat o cutare doctrină pe baza unui verset din Gică …

Acum, nu e loc de confuzii: știm că nu e vorba nici de Petru, instalatorul, nici de Ioan, vecinul de la paișpe`. Dar într-o lume în care nu mai prididim să așternem în fața prețioaselor noastre nume, scrise complet, impresionante pieigidi-uri și indicative socio-profesionale poate că n-ar fi rău să ne amintim măcar din vreme în vreme că nu ne-am legat șireturile cu nici unul din acești oameni care au ne-au lăsat cuvinte vrednice de Sfintele Scripturi. Nu am bătut cu ei mingea pe același maidan. O vom face, poate, odată, dar nu acum. Răbdare.

Un gând despre “Așa, într-o doară … (31)

  1. Ma nooo, Dyole, să nu exagerăm. Eu zic că deloc. Câți nu cunoaștem noi care sunt extrem de atenți, de chițibușari cu privire la modul în care ne exprimăm și în care îi numim pe ceilalți, dar nu te respectă de doi bani, cu prima ocazie de iritare îți arată că orice istorie armonioasă împreună cu ei e ștearsă într-o clipă, te presează și te înghesuie prin colțuri ca să te cedezi nu argumentului lor expus civilizat și respectuos, ci prezenței lor agresive și arogante etc.?

    Modul în care vorbim despre acești oameni ai credinței nu arată decât ceva exterior și superficial (ceea ce izbește ochiul poate păcăli mai ușor, la început, doar la început): dacă știm și vrem să respectăm convențiile. Nu dacă avem într-adevăr respect și admirație față de ei. Formulările titulaturilor nu au a face cu atitudinea noastră față de ei. Din păcate am văzut destule exemple care îmi infirmă asta. Sunt sigură că ai văzut și tu.

    hug,

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s