Oglindiri, șosele, coliziuni


Fiecare dintre noi își conduce mașinuța reflecției despre Dumnezeu și cele sfinte având la dispoziție cam aceleași oglinzi: texte, cumpăniri, experiențe, înfrângeri, abisuri. Însă orice șofer știe că oglinzile astea nu acoperă totul; astfel, fiecare dintre noi are zone neacoperite („unghiuri moarte”), de care uităm adesea în timp ce apăsăm pedala pe accelerație.

Crash, boom, bang!

Bunăoară, e hilar felul în care unii atei ne propun să citim cărțile sfinte. Sunt lucruri pe care nu le pricep și, din acest motiv, concluziile pe care le trag sunt adesea puerile, ridicole. Minți luminate ale unor atei de renume ne-au dovedit nu de puține ori că nu știu cu ce se mănâncă reflecția despre Dumnezeu.

Noi, însă, creștinii, care ne este unghiul mort al mărturisirii? Cum ni-l vom recunoaște? Este cel al harului, suspectez eu. Vorbim mult despre el, îl înecăm în cuvinte, dar dovedim prin fapte că nu l-am priceput. Credincioși nu mai puțini renumiți ai acestor zile ne dovedesc nu de puține ori că nu știu ce înseamnă trăirea sub har.

Uneori am impresia că suntem tot atât de departe de înțelegerea acestei realități pe cât este Richard Dawkins de înțelegerea ideii de bunătate a lui Dumnezeu. Iar acest fapt nu e hilar, din păcate, ci trist, ca o zi ploioasă de toamnă. Ba chiar mai rău …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s