Sunt liber, deci neprihănit (20)


Nu pot să înțeleg dacă e o naivitate la mijloc, un idealism irezistibil în vrednicia-i sau, pur și simplu, rezultatul unei retorici propagandistice ieftine (însă extrem de eficientă în timp), oricare dintre acestea pe fondul unei îngrijorătoare ignoranțe, între cele sfinte, dar și între cele mundane: presupoziția că foametea și sărăcia din lume s-ar rezolva negreșit prin infuzii de capital dinspre acei 1% nesimțiți ai planetei înspre oropsiții soartei. Că asta este mama problemei sărăciei în lume; nu hedonismul fără frâu în care se complace toată lumea civilizată (adică 100%, între care primul sunt eu), nu risipa și consumerismul  cel de toate zilele, nu ipocrizia trusturilor media, nu politicile modelate prioritar pe drepturi, mofturi și pretenții, nu un spațiu virtual construit pentru a ne mângâia ego-urile și nu ostracizarea comunităților care au păstrat până nu demult în lumea noastră valori precum mila, slujirea și mijlocirea pentru cei fără voce … nimic din toate acestea.

Așadar, să curgă banii, iar toate celelalte se vor rezolva negreșit. Parol!

Culmea este că găsesc această idee cuibărită și prin unele cercuri creștinești. Iar asta doare. Este absolut necesar să revenim la lecția cu prosopul și ligheanul cu apă, până nu va fi prea târziu … Vă mai aduceți aminte de ea sau e nevoie și de referință?

Reclame

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s