Creștin sau creștinoid?


E greu, să recunoaștem, a ne păstra capul pe umeri în zile ca acestea. Suntem injectați cu stimuli informaționali, fără contenire: cu cât sunt mai minimaliști în mijloacele lor de programare, cu atât mai eficienți în a produce deșertăciune. Un mediu infect, cel puțin la fel de nociv precum cel pe care ni l-am amenajat în jurul nostru, este cel în care ne ducem distribuirile de toate zilele, zâmbăreții și comentariile de rai și de iad. Cum să mai reziști? Cum să rămâi, totuși, întreg?

Să nu-ți pierzi capul, nici atunci când ai învins, dar nici atunci când ai pierdut o bătălie: pare tot mai dificil de împlinit un astfel de deziderat, sub potopul de săgeți arzătoare ale pixelilor nemiloși. Să nu te lași furat de gândul răzbunării, ca să răspunzi unei palme primite cu un croșeu nimicitor (nici măcar în mintea-ți însetată după dreptatea aplicată altora …), nici nu mai pare atât de nobil într-un ethos îmbibat până la refuz într-o manie a auto-victimizării vrednică de niște studii clinice de specialitate, nici vorbă de alăturarea sa ideii de mărturie creștină.

Nu-i vorbă, s-au găsit soluții de coabitare cu această stare de fapt.

Fiți înțelepți ca șerpii, blânzi ca porumbeii și feroce asemeni lupilor, asta este deviza ce străluce dinspre lumea prea multor mărturisitori de Evanghelie. O crasă incapacitate de a răspunde întunericului fiind lumină – nu doar pretinzând-o la purtător, ca pe un breloc – se face cunoscută tot mai mult, împrăștiată fără rușine pe pereți, categorisită fiind ca sfântă și dreaptă lucrare. O conduită instinctuală, de hienă, care trădează o sete nepotolită de sânge, de dinți zdrobiți (ca în acel psalm, da) și de ură față de cel năpăstuit de patimi ne face vrednici de disprețul lumii, nu pricina lui Cristos, ci exclusiv din vina noastră. Iar El nu ne-a cunoscut, căci nici noi nu am căutat a-L cunoaște, ci L-am folosit ca pretext pentru a ne exorciza acea frică ancestrală, de care nimeni n-a fost în stare să ne vindece, frica de a nu face față vieții.

Căci am ajuns ca gunoiul acestei lumi, pentru că nimic nu strălucește în noi. Mințim ca să putem trăi. Dar asta numai viață nu mai este. Creștinism nici atât.

Reclame

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s