Darul lui Dumnezeu pentru om, violența


Dacă vi se pare cumva că titlul acestei postări, inspirat de o secvență din filmul Shutter Island (2010), este deplasat și ofensator, nu vă grăbiți, rogu-vă, ci mai gândiți-vă un bob la felul în care Scorsese pune problema aici: oricât am detesta-o, cu gândul sau cu fapta, dogmatizând împotriva ei sau opunându-i idealurile nemuritoare ale crengilor de măslin, violența ne unește. Prin ea ne cunoaștem unii pe alții, de când lumea. Știu ce este în tine, pentru că știu ce legi crunte se luptă pentru inima mea.

Oh, noi n-am fi făcut niciodată ce au făcut naziștii, n-am fi fost ca acei torționari, nici ca sovieticii lui Stalin, nici ca fanaticii daesh-ului, nici ca inchizitorii … Ni s-a dat harul să nu putem dovedi temeinicia unor astfel de pretenții. Uităm însă că aceleași legi ne sfâșie măruntaiele, amintindu-ne că suntem cenuși vânturate de tornade vremelnice.

Dar Dumnezeu, de ce ar fi El făcut părtaș acestora? Nu este El diferit, mai presus de toate mizeriile condiției umane? Nu este El blând, iubitor și plin de îndurare?

Sună frumos, numai că orice proclamație omenească a blândeții divinității iese din pieptul unui om măcinat de gândul acela, care este fie ascuns, fie reprimat, fie reinterpretat într-o paradigmă sfântă, de a-și sfârteca aproapele. Ce-l oprește de la crimă? Frica de lege, dresajul însușit încă din pruncie, niște convenții efemere … Uneori, însă, nu ne reținem. Atunci lovim, ucidem, sfârtecăm; o facem cu vorba, cu mâna, cu arma, cu tastatura și uneori chiar prin rugăciuni fierbinți.

[acum ar cazul, zic eu, să vedeți secvența cu pricina]

Dumnezeu iubește violența, spune unul dintre personaje acestei secvențe. Războaie, sacrificii și atâtea alte lucruri făcute în Numele lui stau mărturie. Iarăși veți zice: creștinii nu cred așa ceva. Ba da, numai că nu o recunosc. Adânc în noi, cunoaștem și această lege, uneori poate mai bine decât cei pierduți într-o lume neguvernată de o ordine morală dată de sus. Creștinul este singurul care știe cu adevărat de ce este capabil să facă: tocmai de aceea el înțelege harul ce i s-a dat de a fi altfel, de a face ceea ce nu-i este la îndemână, să mângâie în loc să lovească, să oblojască rănile aproapelui în loc să le scuipe. Dar acesta este, din păcate, unul dintre secretele bine păzite ale mărturisirii.

Poate că ne bazăm prea mult paradigmele războiului sfânt pe exemplele unor oameni care nu au trăit sub acest har: Iosua, David, Elisei, Ilie.  Acestora le alăturăm pilda unui Mântuitor care face ordine în curțile Domnului într-un spirit revoluționar, amenințând cu biciul și răsturnând tarabe. Dacă nici asta nu este violență … Ba este, spun canoanele simțirii noastre pacifiste, însă Domnul nostru nu face altceva decât să ne confirme că, în umanitatea Sa, Și-a asumat și ceea ce ne unește mai mult decât vom fi vreodată dispuși să admitem în antropologiile noastre, violența. Iar Împărăția, nu uitați, se ia cu năvală. Așa mai vii de acasă!

Nu aruncăm cu piatra, așadar, dar o păstrăm în buzunar, pentru fericita eventualitate. Între timp, ochim, facem calcule balistice, exersăm pe ținte false, pentru ca să nu ne prindă ziua aceea pe nepregătite.

De ce iubim filmele, printre altele? Pentru că în ele plătim polițe. Nemernicii își primesc răsplata.

Iar acest lucru este bun.

Numai să ne asigurăm, cumva, că doar nemernicii sunt cei ce și-au primit-o și că nu s-au comis erori judiciare. Cineva, dacă se poate, să ne spună cum se face asta, că eu n-am nici o idee.

Reclame

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s