Calvină (6)


Este posibil ca vanitatea să fie, în adevăr, păcatul favorit al diavolului, însă atunci când vine vorba de preferințele noastre, ale sfinților, nu cred că există o voluptate mai mare în mărturisirea cea de toate zilele decât cea pe care o produce gândul că pentru mine cineva a dat un regat și că – într-un gest firesc de a-și proteja investiția – s-a asigurat că îi voi accepta invitația ca pe o ofertă din acelea, știți voi, ca cele din filme, ce nu pot fi tratate cu un refuz.

E un păcat atât de benign, încât nici nu cred că a fost nevoie să moară cineva pentru ispășirea lui. S-au găsit destule pomezi pentru a ne acoperi pistruii, chiar și pentru cei mai fioroși negi avem soluții.

2 gânduri despre “Calvină (6)

    1. Știi că în zille noastre nici un autor nu mai are curajul să își explice opera, ci mai degrabă încearcă cu prudență: „tu, ce ai înțeles”?
      Tu spune-mi ce ai priceput, iar eu o să îți confirm dacă a fost corect au ba … 😉

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s