Șocuri și traume


E la modă să ne șocăm.

Scapă un nene porumbelul – nu contează pe ce cale pentru că, oricum, nimic nu rămâne netrecut în catastif – și gata, suntem dați pe spate, siderați, scandalizați, paralizați, cuprinși de înfiorătoare uimiri existențiale.

Ca niște pudici serafimi, crescuți pe la pensioanele paradisiace ale corectelor rotunjiri de frază, ca unii cărora nu ne-a trecut nici măcar cu viteza unui Concorde vreun gând neconform, căci noi nu suntem ca nesimțiții aceia, răi, nedrepți, înapoiați, extremiști, nu, nu, nu, căci noi ne dăm zilnic tributul de indignare sfântă de două ori pe săptămână, dăm laicuri și distribuiri la toate postările cum trebuie …

… și ne șocăm. Din toți rărunchii, pe toți pereții, cu abnegație, ca și cum viața noastră ar depinde de asta. Viețile celor ce ne-au provocat aceste monstruoase trăiri nu contează: și-au făcut-o cu mâna/gurița lor. La lada de gunoi a istoriei cu ei (nu, nici să nu vă treacă prin cap vreo idee de Recicle bin …)!

Sunt relicve. Noi suntem pe val acum.

Împărtășim cu toții această soartă, dar nu se știe până când:

Căci trăim într-o continuă și nefinalizată stare de „citire a drepturilor”, cu cătușele proaspăt așezate pe mâini, gata să întrăm în dubă. Orice vom spune, orice virgulă așezată incorect și orice exprimare ieșită din colțul mesei poate fi folosită – și va fi folosită, de asta să nu te îndoiești, cum nu te îndoiești de moarte și de Fisc – împotriva ta.

Nu contează de când a reușit să păcălească vămile limbii tale sau ale tastaturii celei de toate zilele: tot ce vei fi rostit vreodată poate fi folosit ca material probatoriu al nemerniciei tale, al faptului că nu-ți meriți locul în măreața simfonie a lumii acesteia.

Asta nu e o noutate, ni s-a mai spus și înainte faptul că vom dea socoteală de orice cuvânt nefolositor. Acum însă, s-a procedat la un schimb de ture. Cel ce avea milă de noi și care ne cunoștea fiecare cuvânt încă înainte de a ieși în lume pare să nu mai dețină prerogative în această problemă: se ocupă Rețeaua. Dar fără milă, căci Rețeaua nu are nici mamă nici tată, numai corecte protocoale și politici.

Io zâc că putem renunța la orice inhibiții într-un astfel de context. Fii bărbat(ă)! Pentru că nu se pune problema dacă ți se vor citi vreodată drepturile, ci doar în ce celulă vei fi încarcerat, în cea a smintiților sau în cea a mișeilor. Țepeș, Doamne, mai ești pe aici?

Un gând despre “Șocuri și traume

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s