O lumină lină, inofensabilă (și câțiva licurici tare supărați)


Stelelor ce scapără-n seară,
Nu le e teamă licuricii să apară.
R. Tagore

Circulă prin târg zvonul că niște furnicuțe obraznice au pus gând rău soarelui. Își bat joc de lumina lui, de umbrele pe care le desenează pe pământ; în același timp, se prăpădesc de râs atunci când norii încearcă să-i știrbească strălucirea. Ha, zic ele, până și luna e mai frumoasă!

O fi soarele supărat pe furnicuțe, nu credeți? Parcă nu mai are aceeași pară; nu e de mirare, căci zi și noapte se perpelește la gândul că se găsește un mușuroi pe planeta aceea mititică care îi contestă măreția.

Ce ne facem, fetelor?

S-au trezit niște deștepți de la un canal de streaming să difuzeze, chiar acum, în preajma Sărbătorilor, un film ofensator la adresa lui Isus Cristos. Pe cale de consecință, unii credincioși îndeamnă la acțiune viguroasă împotrivă (petiție). Să învățăm chiar de la musulmani, îndrăznesc unii, să luptăm pentru onoarea Celui în care credem. Să nu-l lăsăm batjocorit. Si dă-i, si luptă …

De parcă Cristos n-a mai trecut prin din astea. N-a suportat El jigniri pe față, înjurături de mamă, spini, scuipați, umilire publică? N-a știut El că are întâietatea în toate, chiar și în a suporta ura lumii, iar asta nu doar în anii petrecuți pe pământ?

Pe de altă parte, mă gândesc dacă nu ar trebui să fim atenți la ofensa pe care o produce raportarea la Cristos după modelul celor care se raportează cu venerație la Mahomed. Cristos n-a avut nevoie de legiuni omenești sau îngerești, nici la naștere, nici mai târziu, când pietrele Îl amenințau din partea Iudeilor, nici în vâltoarea evenimentelor ce I-au adus moartea. Nimeni nu a fost în stare să Îl apere pe când era viu, nimeni n-a fost în stare să îl apere nici după ce a murit. Tot ce au putut face oamenii, de la naștere până la Înviere, a fost să se lase prinși, ca martori, în mrejele pescarului de oameni, spre a deveni ei înșiși, pescari ai Împărăției. Tot ce este Cristos, ce reprezintă El, ce face El, ce este El, ne invită la asumarea poverii unei mărturii, cu bucurie, cu nădejde și cu pasiune, pentru ca apoi, să alergăm cu ea până la marginile lumii, spre a-i ferici și pe alții.

Nu vă faceți iluzii: spre deosebire de Mahomed, Cristos nu este ofensabil. Reputația profetului Islamului se cere apărată de către urmașii acestuia. Îi înțeleg pe musulmani: profetul lor are nevoie de asta, el trebuie păstrat pe piedestal cu orice preț. În schimb, nu înțeleg cum ar putea cineva proteja slava lui Cristos, așa cum nu aș putea înțelege ce ar putea face licuricii pentru a păzi soarele de ofensele celor ce nu pricep și nu suportă lumina.

Și-l poate închipui cineva pe Cristos ofensat, scriind petiții, boicotând? Poate cineva să creadă cu adevărat că Cel prin care s-au făcut toate, pentru care s-au făcut toate și prin care toate lucrurile se țin împreună, Cel ce este deasupra tuturor domniilor și rețelelor cele văzute și nevăzute șade acum la dreapta măririi, necăjit pentru că Numele lui este luat în răspăr?

Poate cineva să știrbească măcar cu un fir de praf strălucirea Lui? Cutează cineva?

Despre El vorbesc, despre

chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.

Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El.

El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El.

El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.

Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El

și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.[1]

Lui vreți să îi apărați onoarea, licuricilor? N-aveți altceva mai bun de făcut?

Ajunge nopții necazul ei.

Este un singur loc care, în adevăr, se așterne ca un grozav câmp pentru luptă, în apărarea slavei lui Cristos: inima ta. Dacă acolo El nu e Căpetenie a desăvârșirii tale și a celor cu care umbli în același Duh, chiar nu mai contează dacă filmul care va rula în casa ta de Crăciun îl glorifică pe Mântuitor sau nu.

[1] Coloseni 1:15-20

7 gânduri despre “O lumină lină, inofensabilă (și câțiva licurici tare supărați)

  1. Eu m-am mirat să constat („cu consternare”, vorba unui clasic în viață :)) ) că am reușit să-i enervez deopotrivă pe cei care nu au nimic împotriva filmului și pe cei care au semnat petiția. Cred că nu mai înțeleg lumea în care mă aflu. Dacă am dat spre lectură un articol ce prezenta faptele legate de film și reacțiile stârnite de acesta, am primit fie întrebări de genul: „m-ar deranja la fel de mult dacă ar fi fost ironizat Mahomed?”, fie mi s-a spus că cenzura devine o opțiune imediat ce ne sunt atacate sensibilitățile, fie că e un simplu mișto care e menit să stârnească râsul și nu trebuie întâmpinat cu ură, fie că shareuirea ăstui fel de idei este tot publicitate, deci oricum face rău. N-am înțeles în ce fel face rău, n-am înțeles nici de ce am reduce problema la „deranjul” pe care îl creează filmul, nu e cam puțin ca discuția pe seama acestui film să fie redusă la aceste subiecte, aceste reacții? Mi se pare că nu se mai poate dezbate un subiect fără ca, înainte de a începe, să fii deja catalogat de toți în câte un fel care nu te descrie nici pe jumătate. Faptul că am reușit să-i irit și pe unii, și pe alții mă face să mă întreb dacă există vreo categorie în care m-aș potrivi de fapt. :)) Dacă nu țin de niciuna, înseamnă că e de rău, pesemne.

    Mie mi-ar fi plăcut să se discute de exemplu despre distorsionarea chipului lui Isus în funcție de obsesiile epocii/epocilor… sau felul în care imaginea ce I se atribuie arată atât de multe despre preocuparea societății etc. Marea problemă pe care o văd nu cred că e atât de mult că un astfel de film e difuzat (deși nu poate fi de bine, normal), ci că lumea a ajuns într-un asemenea stadiu încât să imagineze așa ceva (iar asta nu ar dispărea odată cu cenzurarea filmului, dimpotrivă!) și că vor fi destui care vor râde.

    1. Da, Cami, e trist că nu se mai poate discuta într-un mod profund, argumentat și folositor pe astfel de teme. Dar nu este doar „cazul” (ca să folosesc un cuvânt pe care l-am auzit prin comentarii) subiectelor de acest fel … doar ce s-au terminat alegerile …
      Nu filmul este, așadar, problema. Mâine se va găsi un alt pretext, sunt convins.
      Important este să ne împlinim menirea de licurici.
      Pe mine nu m-a supărat nimeni, serios. Nici măcar cei/cele care au reclamat aerul de superioritate din articolul meu. Tu cu atât mai puțin. 🙂

  2. Hahaah dar poate te-au supărat cei care ți-au trimis invitații la semnarea petiției, atunci! :))

    Nici eu nu cred că e doar cazul filmului, de mult timp nu se poate discuta pe seama subiectelor ce ne ating emoțiile, decât cu câțiva care probabil te știu foarte bine și îți cam cunosc gândirea și ți-o înghit mai ușor decât alții. Cu restul slabe șanse să iasă un dialog neabraziv. Despre politică să nici nu mai pomenim… 🙂 Dar stai că mai urmează altă tură de alegeri, mereu mai urmează un eveniment care să ne ajute să ne certăm!

  3. Mda, si uite-asa se dovedeste ca nu-i nevoie sa-i „reperam” noi onoarea Lui Cristos.
    Bonus: putem sa ne pastram constiinta nepatata si abonamentele la netflix 😉

    1. e o alegere personală, fiecare face cum poftește; ca o părere personală, mi se pare că sunt filme destul de slăbuțe și nu își merită banii; serialele nu mă interesează, cer prea mult timp …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s