Ca la Ditrău sau chiar mai rău …


E interesant să te gândești că, spre a ne motiva să contăm pe bunătatea lui Dumnezeu, pe disponibilitatea sa de a ne asculta la orice oră și pe preocuparea Sa de a ne face dreptate, atunci când ne rugăm, Isus Cristos folosește imagini care descriu „răspunsuri” favorabile și aducătoare de binecuvântare care vin din partea oamenilor răi, ocupați și nedrepți (vezi, de pildă, pilda Prietenului de la miezul nopții sau cea a Judecătorului nedrept).

E elementar, fratele meu: dacă un așa har poate să izvorască din locuri atât de pustii, ne-ar spune Mântuitorul, cu atât mai mult el se va revărsa dinspre tronul harului. Numai s-o facem cu credință. Să stăruim. Să nu ezităm. Să nu ne pierdem vremea cu politețuri. Știți voi, nu mai insist.

Dar lecția despre rugăciune nu s-a încheiat aici. Mai este necesar un singur lucru, după cum o înțeleg eu: ca să poți înțelege acel „cu atât mai mult” trebuie să pornești de la acel puțin de tot. Până nu știi să gestionezi firmiturile de pâine ale zilei de azi, nu vei primi alte felii, iar pâini întregi, din alea cu coaja crocantă, sfârâind a prospețime, cu atât mai puțin.

Până n-ai cunoscut harul care vine de la cel rău, indisponibil și nedrept, îl vei lua pe cel ce curge de la Tron ca pe un lucru de apucat. Până nu vei fi dispus tu însuți să primești ceea ce iubești din mâna pe care ai considerat-o nevrednică pentru a te binecuvânta (ah, ce ofensă!), nu vei cunoaște bucuria părtășiei cu Domnul harului.

E drumul dinspre credincioșia în lucrurile mici, spre cea în lucrurile grandioase. Îl găsiți prin Biblie, pe undeva, nu mai știu unde.

Cu atât mai puțin – iar acum este momentul pentru mândra mea lecție de toleranță – te vei bucura de pâinea cea de toate zilele, pentru care te rogi cu sfințenie în fiecare zi, dacă nu vei fi pregătit ca ea să-ți fie coaptă și așternută pe masă de mâni negre, gălbejii sau de cine știe ce alte culori bio-socio-confesionale.

Ca orice drum drept și creștinesc, el începe cu un bob de umilință. Dar nu putem merge pe lângă el, iar alte rute ocolitoare spre slavă nu s-au asfaltat încă.

Oh, de ne-ar rămâne în gât toate cele pe care le-am mâncat și au fost preparate de oameni care nu meritau să ne hrănească!

Planeta ar fi salvată, astfel, iar Greta ar fi și ea mai fericită.

Iar în ce-i privește pe cei pe care i-am hrănit noi, Doamne, ai milă!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s