Mijlocul este mesajul (18) – Noul coronavirus


Până n-a apărut acest nou coronavirus, puțini dintre noi aveau habar de existența celui vechi. Chiar dintre cei ce în mod disciplinat au pus în practică și înainte elementarele obiceiuri sănătoase de fiecare zi (spălat pe mâini, atenție la strănut, igiena cotidiană, tabieturile de la întoarcerea acasă etc), nu cred că sunt mulți care au anticipat cu adevărat importanța lor. Atitudinile multora dintre cei ce ar trebui să fie atenți cu privire la ce răspândesc prin sat pot fi asociate lesne acelei interogații tâmpe din balada lui Topârceanu: „Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var?”. Deși frunzărirea Pereților pare să ne spună altceva, adevărul este că nu ne pricepem la coronavirus.

Dar ignoranța noastră față de aceste pericole, atât de greu de luat în serios până nu le vedem efectele cu ochii noștri, este încă și mai sublimă: credeam că nu există nimic pe lumea asta care să ne facă să uităm de ideologii. Pe bune, acum, ia priviți cum s-au liniștit atâtea ape, în ciuda faptului că am avea suficiente motive să ținem dogmele sus, să nu slăbim beregata dușmanului de clasă, să salvăm lumea (dacă se poate azi, la ora 10:30), să mai deratizăm pe ici pe colo, prin zonele parazitate de cei ce nu gândesc cum trebuie.

Să nu ne facem iluzii, nu ne-am vindecat. Însă intensitatea cu care ideologicul ne muncește în aceste zile, culcând la orizontală fără milă mărețele noastre ierarhii, s-a mai mai domolit un pic. Mai aruncăm câte o ocheadă dezaporbatoare înspre chinezi, ne mai smulgem câteva fire de păr din creștet la vederea performanțelor bursei, ne mai stropșim înspre Trump și/sau Putin. Mai tragem o liturghie împotriva BOR-ului. Nu am uitat de migranți, ei sunt crucea noastră în aceste zile.

Dar acest nou coronavirus nu le are cu ideologia. Paradoxal, deși ar trebui să stăm cât mai departe unul de celălalt și să nu ne atingem, ne dăm mâna (virtual, desigur) cu o voluptate uimitoare. Descoperim că putem vorbi unul cu celălalt, că putem glumi (atunci când înțelegem că nu trebuie să trecem prin marele necaz pe acorduri de marș funebru), că putem să lucrăm împreună. Eu aș face pariu, dacă aș putea verifica pe undeva vreo statistică în acest sens, că a scăzut și cota de desprieteniri virtuale.

Păcat că va trece. Curba lui Gauss nu minte. În plus, se va descoperi vaccinul și vom fi din nou liberi să facem ce vrem. Adică să ne luăm la scatoalce ideologice, să mai punem de-o revoluție, să mai boicotăm niște covrigi, să mai aplicăm o lovitură năucitoare opresorilor.

Uite, pentru virusul ăsta – ideologicul, da, știu, sub formă substantivată articulată, căci nu are sens altfel – dacă ar găsi cineva vreun vaccin. Cu mânuțele astea două i-aș lucra o statuie cum nu se va găsi alta în lume.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s