Sacrul, profanul, ideologicul (director`s cut)


Există două moduri de a fi în lume pe care omul le opune unei perspective omogene și, tocmai din pricina acestei omogenități, haotice despre lume. Profanului, ca să fim mai precis. Nu ne e niciodată îndestulător, ne doare lipsa sa de orizont, visarea seacă cu care ne anesteziază însăși viețuirea. Doar ce ai rostit cuvântul „profan” și mintea ta începe să saliveze după alte gânduri.

Iar profanul, ca fel de a fi în lume, înseamnă abordarea pe orizontală a trăirii: toate lucrurile sunt în mod egal deșarte și semnificative. Cine spune că o piatră de pe acest pământ este mai valoroasă decât alta, sau o zi anume, sau un eveniment, o face pe cont propriu. Iar toți cei ce fac asta, la rândul lor, sunt priviți – nu știu de unde, în condițiile în care nimeni nu stă cocoțat mai presus – pe orizontală; nici unul nu are dreptate, nici unul nu propune o realitate, nici unul nu poate emite pretenții de legitimare.

Ah, cel mult putem lua seama la doi sau trei dintre aceștia, care își unesc propriile doctrine pentru a le supune sufragilului popular: aceasta este politica. Neinteresantă. Deși prin politică, într-un mod pentru care profanul nu poate da socoteală, unii oameni ajung să fie mai egali decât alții, atât în deșertăciune, cât și în însemnătate.

Dar, să nu deviem … Două alternative sunt pentru profan, ziceam. De pildă, Mircea Eliade vorbește depre sacru ca mod de a fi prin care valorizarea unor fapte, locuri sau momente anume verticalizează existența, conferindu-i un sens, o orientare, un înțeles, o poartă spre realitate. Acest mod de a fi poate fi documentat din plin în societățile pre-moderne. Ceva mai târziu, în modernitate, el ajunge să fie camuflat în obiceiuri și ritualuri dezbrăcate de semnificațiile de odinioară, totuși ecouri ale unor vremuri înspre care încă oamenii le priveau nostalgic.

Dacă există un domeniu profan al zilelor noastre în care acest comportament încă să fie la el acasă, acesta este de departe, cel al politicii. Politica rămas, în ciuda tuturor progreselor omenirii, un domeniu marcat într-un mod fundamental de ritual, de mituri, de simboluri, de discurs iconografic.[1] Ele îi inspiră încă pe oameni, îi fac uneori să aleagă simboluri, chiar împotriva propriilor interese imediate, iar asta tocmai pentru că percepția pe care li se oferă asupra realității și șansa de a participa la construirea ei sunt mai puternice decât orice alte percepții și aspirații umane de găsit în sfera celor mundane.

Dar acum, în aceste zile din urmă, ni s-a arătat lămurit un mod nou de a fi în lume. El este opus profanului, dar care nu are nimic sacru în el. Este ideologicul. Ideologicul este un mod de a fi ce se întemeiază pe o dogmă cu pretenții mântuitoare, fundamentată rațional și/sau științific, nenegociabilă (niciodată nu este timp pentru discuții, căci țara arde), care explică și legitimează o anume stare de lucruri (existentă deja sau aflată încă în stadiu de proiect) și invită la o acțiune radicală, adesea privită ca o ultimă șansă în fața prăpădului și, nu în ultimul rând, extrem de costisitoare în materializarea ei.

Ideologicul este un mod diferit de valorizare și ordonare a existenței, unul tot dogmatic, însă care se construiește pe contrasens. Sacrul era (este?) expresia transcendenței care ni se deschide, făcându-ne părtași realității. Ideologicul este expresia profanului ce a reușit, iată, din țărâna pământului, într-o demiurgică descătușare de năzuințe, să construiască deschideri asemănătoare. Nu vă lăsați amăgiți de cei ce propun direcții noi de explorare a noțiunii de transcendență; ceea care vine înspre noi din zona ideologiilor poartă cu sine marca proiectului din Câmpia Șinearului, de zidire a unui turn care să atingă cerurile. Între altele, Babel este și un arhetip al ideologicului.

În acest context al contrasensului pe care se plasează ideologicul față de sacru, cele două ni se arată îngrozitor de asemănătoare. Ambele țintesc paradisuri. Sacrul ne aduce aminte de cel ce ni s-a dăruit, pe care l-am pierdut; unii spun și ne îndeamnă să credem, totuși, că ne stă înainte, că ne așteaptă la capăt de drum. Ideologicul ne flutură promisiunea unui paradis terestru pe care nu îl vom primi în dar, căci îl vom contrui noi înșine.

Vom construi, da. Cu preț de sânge, de regulă, dar nu cu al nostru. Contrasensul ideologic a descoperit aici, un mijloc de a trece peste acest neajuns al acțiunii radicale: vor suporta alții costurile. Vor fi ei, dușmanii, reacționarii, inadaptabilii, cei ce vor plăti prețul așezării noii lumi pe temelii trainice. Crunt decont, ne spune istoria.

Odinioară, lucrurile pentru care omul considera că merită să trăiască și pentru care era gata să moară se regăseau exclusiv în sfera sacrului. Ideologicul a reușit, fără nici un ajutor venit dinspre alte sfere, să creeze și el astfel de sensuri.

Eroi legendari, modele exemplare, iconografii? Sunt de găsit toate, din abundență, ca merinde îndestulătoare pentru drumuri lungi și istovitoare prin pustii ale existenței. Până și acel simulacru al unei experiențe a sacrului ce îi oferă omului realitatea absolulutului – totul e aici, nimic n-a rămas în afară – este de găsit în ideologic: îl numim, îndeobște, intoleranță.

Numai că, da, s-a renunțat la camuflaje. Ideologicul iese în piață, cu obrăznicie, cerând atenție neîmpărțită, vizibilitate, prime time, exclusivitate. O va face până când va ajunge la rându-i să fie abandonat în favoarea unui alt mod de a fi, pentru a se ascunde tăcut, mocnind reacții, între metehnele urmașilor noștri. Poate că nu va trebui să treacă mult timp până ce se va întâmpla și asta, având în vedere faptul că în zilele noastre toate valurile astea de simțire se succed în ritmuri din ce în ce mai amețitoare …

[1] Recomand, spre aprofundare, cartea Ritual, politică și putere, de David Kertzer, încă de găsit prin anticariate

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s