Despre cum se ajunge aici și de ce merită făcut acest drum, am scris aici.
Ieșim din Eratini pe drumul principal ce șerpuiește pe coastă, spre est. Cea mai mare parte a traseului ne poartă la înălțime, așa că peisajele sunt impresionante. Suntem între munți și mare, iar faptul că în depărtare se văd contururile țărmurilor peloponesiene este ca un bonus alăturat ofertei deja copleșitoare.
Pentru că distanța dintre Eratini și Galaxidi este mică (în jur de 20km), dar și pentru că ne-a plăcut tare mult acest orășel, am făcut mai multe călătorii spre Galaxidi, după ora pânzului. Într-una din ele ne-am făcut mai mult timp pentru a admira peisajul, dar și pentru a testa o plajă în apropiere de Galaxidi.
Plaja Anomokampi, semnalizată de pe marginea drumului, este, din păcate, nefolosibilă. Probabil că în trecut o fi avut trecere, în special datorită peisajului și faptului că este relativ izolată, într-un cadru liniștit. De fapt, sunt două golfulețe cu plajă. Peste tot în apă sunt alge, ceea ce explică faptul că nu se mai face baie aici. Se mai văd, sporadic, nostalgici instalați la umbră.
Ne-am oprit, ne-am relaxat câteva momente, iar Teo a testat chiar apa, prin scufundare. De aici, în Galaxidi se ajunge în mai puțin de cinci minute, așa că, după vreo câteva necesare fotografii, o luăm la drum.
Galaxidi
Ieșim de pe drumul principal pe o șosea deloc impresionantă, neglijent întreținută. Peisajul care ne întâmpină nu ne ajută să intuim frumusețea localității din fața noastră.
Galaxidi este un oraș (vă reamintesc faptul că acest termen este impropriu, după standardele noastre, având în vedere că nu are nici măcar 3000 de locuitori) care a supraviețuit peste secole în special datorită poziției favorabile, ușor excentrică marilor trasee pe uscat, totuși un centru maritim important, datorită poziției sale pe coasta Golfului Corint. Perioada de dominație otomană nu a lăsat mari urme peste el, astfel că farmecul acela grecesc, inconfundabil, este la el acasă.
Relieful zonei își lasă amprenta asupra aspectului general al localității. Găsești străduțe înguste, care urcă spre un platou central, unde se află cele mai multe spații comerciale.
Zona de țărm mi-a plăcut foarte mult. Este alcătuită din golfulețe împânzite de diverse ambarcațiuni, de la bărcuțe personale, până la restaurante plutitoare.
În preajma celui mai mare dintre golfulețe se găsesc majoritatea tavernelor. Pentru a trece de la un golfuleț la altul trebuie să o tai pe țărm, folosind scurtături. Traseul de pe malul apei este îngust, el fiind, în principal, destinat mașinilor.
Totul poate fi străbătut la pas, localitatea nefiind foarte întinsă. Locurile de parcare se găsesc destul de ușor. Deși sunt multe străduțe și pasaje pietonale, nu prea ai cum să te pierzi. Simți marea în apropiere, în permanență, chiar dacă nu o vezi.
Plaja
Mai aproape de centru, se poate face plajă în unele golfulețe din zona estică, pe care se ajunge traversând niște străduțe înguste. Apa este foarte curată, caldă, lină, dar se pot observa și unii arici de mare, pentru că zona este destul de stâncoasă.
Sunt oameni foarte puțini aici, e liniște, dar dacă vreți să intrați apă, sandalele sunt obligatorii.
Adevărata plajă din Galaxidi se numește Kalafatis. Pentru a ajunge la ea, trebuie mers pe șoseau principală spre Itea, până la cealaltă ieșire a orășelului. Se poate ajunge și pe jos, din Galaxidi, dar atunci când e foarte cald, e mai recomandabil cu mașina.
Kalafatis este o plajă publică, bine întreținută, împărțită în două, o zonă fiind gestionată de un beach bar, cu sezlonguri și toate cele, o alta fiind la liber. Locuri de parcare sunt câte poftești.
Cadrul natural, de asemenea, este pitoresc: suntem într-un golfuleț micuț, parte a unui golf mai mare (Golful Itea), care la rândul lui este parte a golfului Corint, decorat de jur împrejur de dealuri înalte. Acest lucru ajută, în parte, pentru că zona este relativ ferită de vânt.
Singurul incovenient constă în faptul că pe plajă nu este nisip fin, ci mai degrabă un fel de pietriș, destul de fin. Este suportabil, însă, nu ne deranjează. În schimb, apa este minunată, cu intrare lină (bună pentru copii mici), călduță și curată. De fapt, trebuie spus, peste tot în zona Golfului Corint apa mării este foarte curată, mult mai curată decât în Halkidiki (doar în Evia am mai văzut apă atât de limpede).
După plajă
La lăsarea serii orașul își invită vizitatorii la promenadă pe malul apei.
Totul este, însă, neostentativ și nu simți nimic din agitația turistică din zona Macedoniei (Halkidiki etc). Fiecare – localnic sau turist – se simte bine aici, asta e tot. Întâlnim turiști străini, diverși, între care auzim și niște români.
Totuși, simți că te pierzi în acest oraș mic și cochet, într-un sens bun o spun.
Te poți așeza pe o bancă, adulmecând briza răcoritoare, te poți rătăci pe străduțe, printre case pietruite și decorate cu flori, poți savura un gyros sau o îngețată având apa mării la picioarele tale, tot mai liniștită …
Urmează Nafpaktos, unul din orașele de care locanicii sunt tare mândri. Adevărul este că au și de ce.
(va urma)
dyo 