Acum, pe bune, nu mi-am pus niciodată problema rasei lui Isus, a culorii pielii Sale, până nu cu multe zile în urmă, când am citit despre faptul că suntem vinovați că L-am făcut alb. Nu mi-a mers niciodată mintea dincolo de detaliul etnic, de faptul că era evreu. Am ridicat uneori câte o sprânceană la vizionarea unor filme în care El era portretizat de actori cu ochi albaștri … dar ochi albaștri am și eu, așa că am zis „asta este” și am purces mai departe.
Cu vreo câțiva ani în urmă descoperisem o gravură în care era reprezentată Sfânta Familie într-un context japonez, cu Isus purtând tunsoare de samurai în devenire. În timp ce, e evident că nu se punea problema reproducerii unui adevăr istoric acolo, mi se oferea șansa de a citi un adevăr nu mai puțin profund, acela că în Isus, evreul, fiul unui tâmplar din Galilea și al unei fecioare evreice, ne regăsim cu toții, indiferent de rasă, gen, nație sau clasă.
Așa l-am privit și pe Isus al lui Tarkovski, ducându-Și crucea prin zăpadă, purtând cu sine mizeria Rusiei mujicilor celor mulți, tăcuți, docili, umili, uitați și de istorie și de credință.
Chiar și pe Isus-ul lui Bunuel, ateul, l-am acceptat așa cum este, construit, nu mărturisit, încotoșmănit în straiele grele ale dogmelor și tiparelor bisericești. De ce să nu aibă și ateii un Isus al lor?
Industria spectacolului și-a zămislit și ea un Isus al ei. Îl primesc și pe acesta, incorect cum este.
Nu am dat înapoi nici de la confruntarea cu Isus al lui Scorsese, între cei mai de temut, zic unii. Nu știu, fiecare le cunoaște pe ale sale. În ce mă privește, vă mărturisesc că s-ar putea ca acesta să fie cel care mi-a scuturat cel mai vârtos prejudecățile iconografice.
Iar despre He Qi, ce să mai vorbim, mă topesc în fața fanteziei primordiale de reprezentări coloristice.
Așa că, n-o mai lungesc: pentru mine Isus este verde.
Desfid pe cineva să-mi demonstreze contrariul. Nu-L mai albiți, nu-L mai înnegriți, nu-L mai măsliniți, nu-L mai gălbejiți. E ca iarba câmpului. Aveți încredere în mine, sunt inginer …
A republicat asta pe Persona și a comentat:
Isus al lui Dyo e verde. Are si el un Isus al lui, ca noi toti. Nu doar Liiceanu si Neamtu. 🙂
Mai e Iisus – femeia negresă din The Shack, carte și film… nu te contrazic, te completez.
Totuși, în film Isus este interpretat de un actor evreu (Aviv Alush); o concesie surprinzătoare, aș zice …
Oups, ai dreptate… ea era Dumnezeu. Mă ierți, nu mă îndoiesc 🙂
Nici o problemă; mai mult, mi-ai amintit că ar fi cazul să abordez și tema asta. Mi-ai dat o idee … 😉