Există speranță după ideologie


Acum, când totul este supus ideologicului, ca mod de a fi în lume, opus atât sacrului cât și celui profan (așa cum îl învățasem de la Eliade), cred că a venit vremea să răscumpărăm ce s-a pierdut.

Încep cu speranța, care învie prima.

Speranța este o materie primă lesne de întrebuințat ideologic. Există circumstanțe ale acesteia care o predispun spre astfel de întrebuințări suspecte; în același timp, există … speranță pentru a o separa cu adevărat, în mărturia creștină cel puțin, de acea abordare metodologică specifică majorității proiectelor ideologice cunoscute, fie ele de natură socio-politică, naționalistă, religioasă sau culturală.

… în timp ce caracterul rațional al ideologiilor le face să fie prin excelență proiecte ale țărânii, efemere, incomplete și atât de puțin eficiente, speranța creștină ne leagă de un traseu al veșniciei transformatoare, la capătul căruia ne așteaptă desăvârșirea Fiului lui Dumnezeu și slava Celui ce își va isprăvi lucrarea până în ziua arătării lui Isus Hristos. Ideologiile pun în mișcare lumea, speranța transformă inimi. Asemănările sunt doar aparente …

Restul … pe CONVERGENȚE.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s