Atribute și substitute


Cum ar fi să îți pui mintea să cunoști cea mai profundă realitate personală existentă? Să zicem că timpul nu ar fi o problemă: ți se dă cu mână largă. Rotițele creierului ți se mișcă decent: ai un procesor funcțional, ai și un spațiu de stocare; nu ești un geniu, dar ciupești câte o boabă de informație de peste tot, iar în ziua de azi resursele sunt la îndemână pentru cel ce caută cu sârg. Doar să dorești a o face, atât.

Dacă este vorba despre Dumnezeu, căci vă e limpede încotro „bat”, putea-vom noi să-L cunoaștem, în adâncurile înțelepciunii Sale, în profunzimea fiecărui „atribut”? Fără îndoială, dacă admitem că El este suficient de profund, suntem pierduți fără contribuția Sa în tot ce înseamnă descoperire, lămurire și traducere a celor de nespus, de neauzit și de nevăzut în comunicare inteligibilă, redată prin cuvinte (scrise și/sau rostite) și imagini.[1]

Îl cunoaștem pentru că vrea El. Altfel, profunzimea aceea pe care o țintim sau despre care pretindem că putem spune ceva ține de domeniul fanteziei și nu ne folosește la nimic.

Îl cunoaștem cum vrea El. Dacă vrea să fie văzut ca mic și limitat, așa îl vom vedea negreșit. Dacă vrea să fie privit în slavă, așa ne vor străluci ochii ațintiți asupra Sa.

Îl cunoaștem dacă vrea El. Altfel, dacă va dori să se ascundă, fți pe pace, nimeni nu Îl va mai găsi vreodată.

Ca soarele într-un strop de rouă, după versul lui Traian Dorz, așa va încăpea fiecare licărire dumnezeiască în fiecare din atributele pe care le folosim pentru a-L descrie pe Dumnezeu. Așadar, nu e imposibil, e frumos. Să nu uităm însă că mai e mult până departe, până când acel soare ne va copleși ființele și Îl vom cunoaște pe deplin, după cum și noi am fost cunoscuți pe deplin.

Numai să nu ratăm ideea, între atâtea profunzimi și atribute. Căci nu o minte profundă îl va cunoaște pe Dumnezeu, ci o inimă curată. Ce este al cugetului este pus deoparte: privilegiul de a uni cele crezute cu cele pipăite, dorința inimii și călăuzirea Duhului. Curat să îl păstrăm așadar și pe acesta.


[1] Mă limitez aici la două simțuri elementare (auz și văz) și la o facultate intelectuală (cititul), deși cred că ceea ce trăim acum, într-un mod … profund, este o invazie tactilă în abordarea mediei contemporaner, cu efecte vizibile și asupra felului în care ne (mai) citim Scripturile

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s