Prezidențiabilul: cine este el și cu ce îl vom asemăna?

Mă pregătesc de zor. Presimt (încă) o campanie isterică, apocaliptică, spirituală, în care abisuri profetice irefutabile îi vor impune alegătorului creștin un candidat călare pe un cal alb, cu o trompetă de foc în mână, în timp ce toți ceilalți sunt capete ale bestiei aleia cu zece coarne. Am mai văzut filmul ăsta. Se dă în reluare, pe toate canalele.

Din nou, alegătorul creștin nu are de făcut o alegere; el TREBUIE doar să pășească pe calea deschisă de niște înfierbântați ai unui organism media de două parale și ale cărui funcții vitale sunt încă menținute grație unor perfuzii consistente de senzaționalism agresiv. Floare la ureche.

Mai ales că (scuze…) candidatul, cel ce va ștanța valorile creștine acolo unde trebuie și unde le este locul (la Cotroceni, deasupra porții principale: unde vă gândeați?), va fi cu necesitate un arhetip al unui personaj biblic. Altfel nu se poate.

Numai că, deși se întrezărește la orizont șaua călărețului ce va face din România o Grădină a lui Dumnezeu, încă nu a ieșit la lumină acel arhetip motivator. Izvorul de inspirație este bogat, dar cred că ar trebui început din timp, ca să priceapă bine tot creștinu`.

Cirus a fost adjudecat deja de Trump. Deși se pășește în umbra americanului, nu cred că e rost de un plagiat acum.

David? Lipsesc Goliații, n-are cu cine.

Moise? Nu mai are cu cine: Exodul e deja în curs de înfăptuire.

Noe? S-o gătat lemnu`, abia mai avem pentru a schimba o vorbă.

Solomon? Ah, înțelepciune …

Samson?

Mai bine nu-mi bat capul, vor găsi ei ceva potrivit, de asta sunt sigur.

Reclame

Hermeneutica balonului rotund, inclusiv și divers

Amu`​, după o așa partidă nebună precum fuse Manchester City – Tottenham, nu`ș ce mi-a venit să mă gândesc la ce ar fi nevoie în zilele noastre pentru a pune pe butuci și frumusețea unei astfel de competiții, în climatul ideologic actual. Nici nu a trebuit să scurm prea mult prin galeria de dogme progresiste pentru a descoperi soluția salvatoare.

Țineți minte două cuvinte: „diversitate” și „incluziune”. Deja în spațiul cultural zarurile au fost aruncate. Cele două icoane ideologice fac ravagii în media, în industria filmului, în muzică, în educație, în comunități religioase. De ce ar rămâne sportul pe din afară? De ce să nu fie impusă diversitatea și în fotbal? De ce să nu fie legiferat un „inclusion rider” și în Champions League? Nț, nț, nț …

Ah, ce viață, gândiți-vă numai cum ar fi să-i impui Barcelonei: musai să incluzi în echipa de start câte un jucător din fiecare rasă și să reduci proporția de albi la o cincime (hai, să fie un sfert, pentru început …), să ai cel puțin o treime din jucători – adică, rotunjit, patru la număr – care să fie din categoria LGBTQ și măcar unul căruia comentatorul să nu știe ce pronume personal să îi atribuie, iar între ei să găsești – fără discuții – cel puțin un musulman, un hindus, un scientolog și un liber cugetător. Iar tricourile să fie, de acum încolo, în culorile curcubeului, ca să nu se simtă nimeni ofensat. Nu am zis nimic despre femei, deși …

Ș`atunci să vezi meciuri, părinte unu!

„Un el și-o ea de-a pururi fi-vor …” Hm?

Voi, ăștia care ați prins și dulcea perioadă ceaușistă, vă mai aduceți aminte de asta? Înainte de „Deștide ușa, creștine!”, Hrușcă a cântat, corect, principial și tradițional așa ceva.

Mai ascultați-o cât puteți, pentru că s-ar putea ca în curând ea să fie prea incorectă pentru urechile post-post-modernității …

Prin viață, ca-n viață …

Un fapt mărunt, ieșit într-un plan mai vizibil al existenței doar din pricina frecvenței cu care mă lovesc de el: aproape de fiecare dată aleg rândul la o casă de marcat în hyper-market trebuie să aibă loc o dramă care să impieteze asupra bunului mers al lucrurilor și, pe cale de consecință, să-mi consume din prețiosul timp alocat cumpărăturilor. Fie e acolo Citește în continuare „Prin viață, ca-n viață …”

Interconfesioblogeristică

Doi bloggări – unul ortodox, altul evanghelic – se întâlnesc, cu totul întâmplător, la un simpozion pe tema gestionării mesajelor de spam din cadrul postărilor reblogate. Încep ei să sporovăiască despre una, despre alta, despre pasiuni și interese mai mult sau mai puțin comune, să polemizeze decent pe teme teologice, după care, inevitabil, ajung să se laude cu performanțele lor în materie de accesări, comentarii și poziționări în clasamente.

– Colega, zice ortodoxul, blogul meu este foaarte bine văzut în blogosferă; uite, de pildă, am atât de multe comentarii că Citește în continuare „Interconfesioblogeristică”

Mă dau cu capul de pereți … și tot nu pricep (17)

Sursa: http://www.johns-jokes.com/facebook-warning-messages
Sursa: http://www.johns-jokes.com/facebook-warning-messages

Oare cât va mai dura această mascaradă a vinovăției generate de folosirea excesivă a gadgeturilor și a Facebook-ului? Cam la fel a fost și în privința consumerismului; a fost rău, până s-au decis majoritatea teoreticienilor să-i dea dreptate lui Baudrillard – nu e vorba de un sistem bazat pe lăcomie, manipulare, nevoi create și alte chestii din astea urâte, ci e o activitate simbolică, căci achiziționăm valori, simboluri și semnificații bla, bla, bla. Și, uite așa, s-a dus și sentimentul de vină din fața rafturilor de pe care achiziționăm totul, de la pâinea cea de toate zilele la mântuirea sufletului …

Deocamdată, încă ne autoflagelăm cu spor, într-o stahanovistă ipocrizie: umplem pereții vituali cu caricaturi despre oameni dependenți de pereți virtuali. Sunt curios din ce pastilă ideologică va veni izbăvirea. Bănuiesc că trebuie să aibă vreo legătură cu relațiile, dar mai mult de atât nu mă duce mintea să profețesc …

Sursa: http://www.stylescastle.com/jokes-about-facebook-with-beautiful-words/
Sursa: http://www.stylescastle.com/jokes-about-facebook-with-beautiful-words/
Sursa: http://www.stylescastle.com/jokes-about-facebook-with-beautiful-words/
Sursa: http://www.stylescastle.com/jokes-about-facebook-with-beautiful-words/
Sursa: http://www.pejman.com/Jokesaraa/FridayJokes_052512.htm
Sursa: http://www.pejman.com/Jokesaraa/FridayJokes_052512.htm
Sursa: http://www.pejman.com/Jokesaraa/FridayJokes_052512.htm
Sursa: http://www.pejman.com/Jokesaraa/FridayJokes_052512.htm
Sursa: http://www.stylescastle.com/jokes-about-facebook-with-beautiful-words/
Sursa: http://www.stylescastle.com/jokes-about-facebook-with-beautiful-words/

De ce americanii nu îi vor pricepe niciodată pe ruși?

Nu, nu din pricină că meandrele concretului gândirii lui Putin sunt prea complexe; cu toții știm ce-i poate pielea. Rușii sunt simpli. Cu ei lucrurile se complică doar atunci când nivelul de vodcă din glajă a scăzut la sfert, în rest sunt niște oameni faini și profunzi ca o iarnă siberiană.

După vorba eminului, se poate spune că sunt abia înțeleși și plini de înțelesuri …

Uite, de pildă, acest trailer de prezentare al tarkovskianului Solaris în State. În doar trei minute, el ne revelează hăul existențial ce îi desparte pe cei doi veritabili yin și yang ai geopoliticii contemporane. Deși, atât filmul, cât și trailerul sunt destul de vechi, eu zic că nu este nimic nou sub soare: rusul e tot poet, americanul rămâne fidel fazelor ”de acțiune”. La un popcorn, neapărat.

P.S. A fost pentru prima oară când am putut să râd în fața unor imagini din Tarkovski. E o experiență unică. Totuși, dacă există cumva un astfel de trailer pentru Călăuza, să nu-mi aduceți aminte de el. Ajunge zilei necazul ei.