Kusadasi

Kuşadasi este cel mai sudic punct în care am ajuns în prima noastră călătorie prin Turcia. De la Ceşme am coborât de pe autostradă pe drumul şerpuitor care o ia pe coasta Mării Egee; peisajul este absolut superb, cu un ţărm abrupt şi stânci spectaculoase … şi mai puţin aglomerat, de asemenea.

Am stat doar trei nopţi aici la un otel rezonabil ( 30 Euro / noapte şi micul dejun pentru patru persoane inclus ). Gazdele sunt binevoitoare dar nu fac excese de ospitalitate; oricum, în afară de manager, nici unul dintre angajaţi nu pare să ştie o boabă de engleză.

Voi începe, ca de obicei, cu plajele. Nu mi s-au părut deosebite în vreun fel; în orice caz sunt cu mult sub calitatea celei din Ilica, favorita noastră. Apa este mai tulbure dar puţin mai caldă decât în Dikili sau în celelalte plaje din nord.

Oraşul este frumos, cu o faleză întinsă pentru plimbări de seară şi destul de curat în general. Există şi un bazar permanent în centru. Experienţa cumpărăturilor de aici nu este nici pe departe comparabilă cu cea a celor din Alacati. Vânzătorii sunt linguşitori, foarte insistenţi şi chiar nepoliticoşi faţă de cei ce nu cumpără. Dacă nu îi refuzi de la început devin tot mai agasanţi şi par jigniţi dacă nu te hotărăşti măcar să le testezi mărfurile. Spiritul comercial al turcilor trece cu mult peste orice prejudecăţi religioase: în acelaşi magazin poţi găsi statuete cu Isus şi apostolii, icoane ale Fecioarei sau statuete cu Priapus, zeul antic al fertilitaţii expunându-şi cu mândrie turnul de control în văzul tuturor.

În Kuşadasi am îndrăznit să vizităm şi o moschee. Ne-am spălat frumos picioarele, la o cişmea în curte, iar soţia mea a trebuit să-şi pună un batic pe cap. Spaţiul interior este foarte frumos ornat iar pardoseaua este de fapt o imensă carpetă parcelată în dreptunghiuri ( pentru rugăciune, bănuiesc ). Un turc binevoitor, realizând că suntem străini, se apropie încet şi ne explică în şoaptă câteva detalii de culise. Ne arată locul de unde se citeşte Coranul şi, nu fără o anume mândrie, o fotografie imensă de la Mecca în care credincioşii sunt toţi plecaţi la pământ, în rugăciune, formând o glob imens, perfect echilibrat. Se păstrează o linişte desăvârşită acolo, în ciuda faptului că sunt destul de mulţi oameni veniţi să se închine lui Alah în acea după-amiază.

Spre deosebire de celelalte locuri în care am fost, Kuşadasi musteşte de români. Îi întâlneşti peste tot, la plajă, prin bazar sau prin oricare din locaţiile de vizitat. De fapt oraşul este unul cosmopolit, destinat turismului internaţional, ceea ce explică într-un fel orientarea a tot ce mişcă acolo înspre un comercialism asemănător celui de pe litoralul românesc.

Efes

Efes este deocamdată cea mai frumoasă experienţă pe care am avut-o în privinţa vizitelor la obiective istorice turceşti.

Voi începe cu oraşul antic, situat la intrarea din Selcuc. Vizitatorul are la dispoziţie un spaţiu imens pentru o promenadă pe lângă marele amfiteatru, librăria lui Celsus, templul lui Hadrian şi alte vestigii uimitoare.

Teatrul, cu o capacitate de vreo 24.000 de spectactori, oferă o acustică incredibilă. De undeva, de sus de tot, puteam să-i aud pe cei ce se produceau jos “pe scenă”. Şi, slavă Domnului, erau destui care îşi etalau talentele artistice … Parcă îl văd pe Pavel acolo, înconjurat de mulţimea de oameni revoltaţi strigând despre cât de mare este Diana efesenilor …

Noi voi insista în detaliu asupra a ceea ce se poate vedea la Ephes. Vă spun doar că orice apreciere laudativă veţi citi pe net despre acest loc, ea este pe deplin meritată … Vă sfătuiesc să mergeţi mai spre după-amiază când grupurile mari îşi finalizează vizitele şi vă puteţi bucura mai în linişte de atmosfera oraşului.

Templul lui Artemis

Una dintre cele şapte minuni ale lumii antice nu mai oferă aproape nimic vizitatorului de astăzi. Se mai găsesc acolo câteva şanţuri şi o coloană alcătuită din felurite resturi … şi câţiva vânzători de suveniruri, implorându-te să cumperi ceva de la ei. În depărtare se vede moscheea Isa Bey, iar undeva mai sus apare o parte din basilica Sfântului Ioan … mult mai interesante. În orice caz, copii mei au fost cam dezamăgiţi … La moscheea Isa Bey puteţi întâlni un vânzător simpatic, căruia nu-i plac americanii, şi care ne-a oferit pe gratis nişte cărţi poştale pe care a scris, în scrierea araba de dinainte de reforma lui Ataturk, numele fiecăruia dintre membrii familiei noastre. Sigur, spera că vom cumpăra şi un Coran ( în limba română ) dar nu s-a suparat că nu am făcut achiziţia şi a rămas la fel de politicos până la despărţire…

Meryemana

Casa Mariei, mama lui Isus, este unul dintre obiectivele controversate cu care Efesul se laudă astăzi. Descoperită în condiţii suspecte, datorită unei viziuni avută de o călugăriţă germană prin secolul XIX, locaţia impresionează prin serenitatea ei şi prin respectul care i se acordă de către ortodocşi, catolici şi musulmani deopotrivă. Pentru un evanghelic, vizita la Casa Mariei este una care îmbină sentimentul detaşării emoţionale, cu o firească curiozitate faţă de “magia” locului, aşa cum este ea reflectată în atitudinile diverşilor vizitatori.

Pe deoparte, mi-au plăcut liniştea şi pacea care învăluie acest loc, dar şi respectul care domneşte între oamenii diferiţi, atât ca etnie dar mai ales ca religie. De cealaltă parte, pretenţia că apa care curge la cişmea este sfinţită sau puzderia de bileţele ( probabil cereri de rugăciune) ce împânzesc un zid întreg, sunt lucruri care, din punctul meu de vedere, sunt expresii ale unui misticism discutabil, întreţinut oarecum artificial de turci şi servit ca un produs turistic de mare succes.

Consider că nu am dat banii de pomană şi recomand o vizită acolo, în ciuda controverselor istorice care circulă cu privire la autenticitatea acestui loc.

Basilica Sfântului Apostol Ioan

Pentru mine, vizita de aici a avut şi o anume conotaţie sentimentală; evanghelia lui Ioan este una din cărţile mele favorite din Scriptură. Iarăşi, chestiunea autenticităţii mormântului apostolului Ioan ( care, apropo, este gol pentru că la deschidere un nor de praf s-a volatilizat rapid în eter … zice desoperitorul ) e discutabilă şi, probabil, imposibil de soluţionat fără echivoc. Modul original de concepţie, practic sunt două biserici care se intersectează exact peste mormântul lui Ioan, este remarcabil şi este clar că cel puţin una dintre acestea are o aşzare de compromis ca şi orientare …

Mi-a plăcut baptistierul, prezent şi pe side-bar în blogul meu, în care putea fi botezat prin scufundare un adult; de asemenea, locaţia trebuie să fi fost de mare efect, undeva pe culmea unei coline de la marginea modernului Selcuc.

În loc de concluzii

Kuşadasi m-a impresionat mai puţin ca staţiune la mare ( repet, Ilica şi Ceşme sunt mai frumoase ) dar a recuperat prin importanţa şi frumuseţea vestigiilor pe care le oferă vizitatorilor. Una peste alta, nu pot fi toate perfecte şi la îndemână, fără să necesite puţin efort şi unele deplasări cu maşina … nu-i aşa?

Reclame

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s