Problema relaţiei dintre credinţă şi fapte, cu consecinţe asupra înţelegerii acţiunilor omului într-un sens mai larg, în lumea creştină şi în afara ei, constituie subiect de polemică în mediile evanghelice, implicându-i pe calvinişti, pe arminieni şi pe “neutri” deopotrivă. Cum să privim la faptele bune făcute de către cei nemântuiţi? Sunt fapte moarte spun unii; dimpotrivă, sunt fapte care dovedesc o lege a lui Dumnezeu scrisă adânc, chiar dacă neconştientizat, în inimile oamenilor, spun alții.
Scopul meu nu este să ofer un răspuns acestei dileme, ci să semnalez o folosire incorectă, derivată dintr-o hermeneutică inconsistentă chiar după canoanele evanghelice, a unui verset scos din contextul său, anume Isaia 64:6. De fapt, nici măcar nu este vorba de întreg versetul, ci de următoarea zicere:
“Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.”
Am observat adesea că acest text este citat ca un argument cu privire la faptul că faptele bune ale omului necreştin, nepocăit, nemântuit sunt nişte haine mânjite, nevrednice de Dumnezeu. Există o diferenţă între un pahar de apă întins de un musulman unui însetat şi cel oferit de creştin. Primul este o mizerie, al doilea este un fapt ce va fi răsplătit generos de către Domnul nostru la ajungerea în Paradis.
Am auzit creştini respectaţi şi respectabili – nu spun cine, persoane importante! – care au folosit versetul de mai sus cu acest înţeles. Eu cred că dacă luăm pasajul în context este foarte posibil să observăm că nici prin gând nu i-a trecut lui Isaia să emită vreo judecată dogmatică cu privire la valoarea faptelor unui om, copil al lui Dumnezeu sau nu. Dar haideţi să trecem de la vorbe la observaţii cu textul în faţă …
Nu voi insista asupra faptului că, într-un cadru larg, contextul cărţii Isaia este totuşi cel al Vechiului Legământ, încă în vigoare, pe baza căruia Domnul îşi interpelează poporul ales, prin profeţii Săi. E adevărat, începând cu capitolul 40 se întrezăresc zorii unui alt fel de legământ între Dumnezeu şi oameni; totuşi cadrul de desfăşurare a discursului profetic este încă cel al legământului încheiat de El cu Israel. Versetul cu pricina se află într-o secţiune dramatică a cărţii, alcătuită sub forma unui dialog între Dumnezeu şi popor, profetul fiind parte distinctă, bine individualizată în acest proces.
Capitolul 63 începe cu un dialog în care măreţia intimidantă a lui Dumnezeu iese în evidenţă, dublată de o manifestare a mâniei Sale în ziua răzbunării. Se întâmplă ceva acolo, poporul este copleşit de această imagine; cine i-ar putea rezista? Astfel întreaga secţiune de la 63:7 şi până la 64:12 este una unitară, o rugăciune adresată de popor, în disperare, către Domnul; de aici avem şi acest verset cu privire la faptele bune ajunse ca o haină mânjită.
Putem noi oare să privim la acest verset, parte integrantă a unei rugăciuni disperate, ca la o afirmaţie dogmatică, pe care să o actualizăm în zilele noastre spunând că faptele celor nepocăiţi sunt haine mânjite? Vreau să zic, un verset scos dintr-o rugăciune în care apare şi o imprecaţie ca aceasta:
“ Pentru ce, Doamne, ne laşi să rătăcim de la căile tale şi ne împietreşti inima ca să nu ne temem de Tine?” (63:17) – Ce mod interesant de a pasa responsabilitatea; Domnul era vinovat de ireverenţa lor faţă de El!
Dacă citiţi cu atenţie, rugăciunea poporului este expresia conştientizării ruperii unei relaţii. Ei fac apel la Domnul ca la un Tată, unul care în mânia Sa şi-a părăsit copii – “Fiorul inimii Tale şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!” (v.15). Consecinţele sunt percepute cât se poate de dramatic:
“.. vrăşmaşii noştri au călcat în picioare locaşul Tău cel sfânt …”(63:18)
“Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-a cârmuit tu …”(63:19)
“…am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită…”(64:6)
“Cetăţile Tale sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!”(64:10)
“Casa noastră(!) cea sfântă şi slăvită, în care părinţii noştri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.”(64:11)
Aţi prins ideea … avem o rugăciune a unui popor aflat într-o stare mizerabilă. Într-o astfel de situaţie toate lucrurile sunt negre, nimic nu merge, toate sunt pe dos, fără rost şi fără valoare – faptele bune nu au cum să facă excepţie de la cadrul general.
Vă aduc aminte că în Isaia factorul emoţional – relaţional este esenţial pe tot parcursul cărţii; vă dau un exemplu dintr-un registru cu totul şi cu totul diferit. În capitolul 55 Domnul aduce aminte poporului de frumuseţea şi profunzimea gândurilor şi a căilor Lui, după care enumeră consecinţele interveţiei Sale înţelepte în viaţa poporului Său:
“Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.”
Avem aici o cu totul altfel de relaţie cu Domnul; în acest cadru, mediul înconjurător se schimbă şi ia forma stării spirituale şi emoţionale a copiilor lui Dumnezeu. Aceeaşi idee ca şi în Isaia 64 dar, de data asta, într-un registru pozitiv …
Aşadar, avem motive să nu luăm ca dogmă afirmaţia din Isaia 64:6. Scos din context, versetul devine o armă bună de folosit împotriva opozanţilor concepţiilor noastre. Cred însă că din punct de vedere moral nu avem nici o justificare validă pentru a-l folosi în denigrarea faptelor bune ale cuiva, creştin sau nu. Cei ce sunt adepţii unor doctrine radicale cu privire la faptele celor nemântuiţi vor găsi cu siguranţă alte versete în Scriptură pentru a-şi susţine ideile. Isaia 64:6 nu este cea mai inspirată alegere …
dyo 
Exceptionala interpretarea versetului in contextul unei carti complexe, pe care majoritatea nu o inteleg, dar folosesc versete scoase din context dandu-le o interpretare personala complet diferita de intentia autorului cartii.
calvin spune ca toate faptele bune ale crestinilor sunt la fel de minjite, dar dumnezeu tatal le vede prin prisma singelui lui isus cristos varsat pe cruce si astfel le vede neprihanite. impingind rationamentul un pas mai incolo, noi am putea spune ca toate faptele rele ale crestinilor ar trebui sa fie vazute la fel, si de fapt sunt vazute tot prin prisma singelui lui isus cristos,cu o conditie: daca ne cerem iertare, ele sunt sterse, pe cind cele bune ramin la raboj so tu spic, ulterior primindu-si rasplata. consecinta logicii lui calvin de mai sus este ca daca un necrestin a facut toata viata doar fapte bune nu le va putea pune in fata lui dumnezeu tatal ca sa fie admis in imparatia cerurior si sa traiasca vesnic pentru ca lipseste singele lui isus cristos care sa i le faca neprihanite. ca urmare, rasplata e focul vesnic. curios, dar biblia este putin mai explicita si nu atit de categorica sau ferma. cei ce ajung in focul vesnic o fac ca urmare a unor alegeri constiente de lunga durata (impresia mea).
Cum explici atunci Matei 25:31-46, unde Isus nu face absolut nici o referire la sangele Sau? Asta vis a vis de ce spuneai de Calvin – mi se pare oribila viziunea lui; tine mai mult de o metafizica speculativa decat de o teologie fundamentata biblic.
hm… nu cred ca cei ce au spus dar cind ti-am facut noi toate astea se refera la cei ce nu l-au cunoscut vreodata pe isus, ci la cei care l-au cunoscut dar s-au conformat voii sale fara a se lauda sau insusi slava sa.
In orice caz, noi nu suntem mantuiti prin fapte bune, asa ca unui necrestin faptele bune nu ii sunt de niciun folos pentru mantuire. Oricat de „bun” si religios ar fi el, tot in iad va merge, cu toate faptele bune. Bineinteles, e bine ca ajuta pe altii, de exemplu, dar daca nu se intoarce la Domnul Isus cu pocainta si nu este nascut din nou, totul e in zadar.
Te-aș putea întreba ce înseamnă aceea întoarcere la Domnul Isus, dar tare mi-e teamă să fac asta … m-am mai fript și înainte.
Cum se poate ca un om al lui Dumnezeu sa faca o asemenea afirmatie:,,Oricat de “bun” si religios ar fi el, tot in iad va merge, cu toate faptele bune.”?Oare intelege acel om al lui Dumnezeu ca si-a insusit un atribut eshatologic? E cutremurator!
N-am vrut sa intervin, asemenea interventii, de fiecare data creaza tensiuni, de aceea si a doua intrebare am lasat-o asa in forma comprimata fara note explicative,daca vrea s-o inteleaga, bine, daca nu,si asa e bine, mesajul in schimb, trebuia sa ajunga pentru ca sa nu aiba candva o scuza ca nu i s-a spus.
P.S.
Unul dintre neajunsurile acestui fel de comunicare, pe blog, este ca informeaza, informatia implica atitudine, atitudinea determina actiunea iar actiunea aduce cu ea o consecinta… Deci nu vei putea sa te scuzi ca n-ai stiut… Pacatoasa treaba, ,,angelic de pacatoasa”!
Eu nu doresc sa judec pe nimeni, ci vorbesc din Scriptura. Nu spune Domnul Isus :”Daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel” si „Adevarat va spun ca daca un om un se naste din nou, nu va intra in Imparatia cerurilor?”, „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,,Doamne, Doamne! N’am proorocit noi în Numele Tău? N’am scos noi draci în Numele Tău? Şi n’am făcut noi multe minuni în Numele Tău?„ Atunci le voi spune curat: ,,Niciodată nu v’am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.„
Bineinteles ca un astfel de om se poate pocai si eu m-as bucura enorm sa fie asa. Eu ma refeream ca daca un astfel de om nu este nascut din nou si face totusi fapte bune, ele nu ii sunt de niciun folos pentru mantuire. Mantuirea nu se capata prin fapte bune. Ele sunt un rezultat al mantuirii. Una este sa fii religios si alta este sa ai o relatie personala cu Domnul Isus. Oricine nu este nascut din nou va merge in iad. Scriptura spune acest lucru foarte clar, cum am aratat mai sus.
Imi cer scuze daca am creat neintelegeri. Nu imi place sa ma incurc in cuvinte. Sunt o fata simpla, care citeste Scriptura.
Nu trebuie sa va cereti scuze, nu ati jignit pe nimeni, ce ma doare pe mine e faptul ca nu intelegeti, mai ales acum dupa ce v-am citit si mi-am dat seama ca sunteti un om onest si sincer!
Scriptura nu spune nimic clar, daca totul ar fi fost clar , ACEASTA CARTE ar fi fost clarificata demult si uitata prin biblioteci. Aceasta realitate pe unii ii fascineaza, pe altii ii sperie, unii o iubesc chiar daca de multe ori ajung la limita nebuniei din cauza lipsei unui rapsuns categoric iar ceilalti o urasc chiar daca isi mentin echilibrul spiritual pe buza prapastiei sinuciderii din lipsa unui argument concret care sa le garanteze existenta! Aceasta este adevarata BIBLIE, aceasta e adevarata crestina, echilibrul de la limita nebuniei! Pentru a-L intelege insa trebuie sa incetam a crede ca IISUS HRISTOS S-A JERTFIT IN MOD GRATUIT, nimic nu-i gratuit la Dumnezeu! In ceea ce ma priveste, nu pot sa stau cofortabil cand stiu ca un NEBUN SI-A ADUS FIUL JERTFA PENTRU MINE!
Cred in Dumnezeu din toata fiinta mea dar, tragedia sufletului meu, inca nu-l iubesc pe Dumnezeu pentru ca eu nu mi-as da fiul sa moara pentru nimeni, as omora pentru fiul meu! Cel putin eu stiu de unde pornesc,cu ajutorul lui Dumnezeu voi ajunge si eu undeva!
Dumneavoastra , insa, sunteti convinsa ca aveti rezolvata problema si va agatati de niste texte pentru a justifica o opinie! In mod obiectiv, categoric aveti dreptate, subiectiv insa, se deschide o perspectiva pe care daca am intelege-o in adevarata ei dimensiune am innebuni! Poate de aceea marea majoritate se margineste la la obiectivitatea regulii, la ceea ce inteleg toti dar acesta e doar inceputul credintei…. si nu-ti da niciun drept sa pui eticheta pe nimeni pentru ca nu esti tu in stare sa patrunzi tainele sufletului omenesc! Nu te cunosti pe tine, pe altul nici atat, ii vezi fapta dar nu-i simti framantarea sufleteasca! Daca i-ai simti-o, l-ai iubi si ti-ai da seama ca , in plan spiritual, e mult mai echilibrat decat tine chiar daca, poate, zice ca nu crede in Dumnezeu!
Nu ma astept sa intelegeti ceea ce am scris , nu acum, dar va veti aduce aminte candva ceea ce am scris si veti intelege! Singura conditie, sa va straduiti sa ramaneti un om bun! E o axioma careia ne supunem toti, si eu si multi altii, pe unii i-am descoperit aici pe blogurile evanghelice, printre multele lor cuvinte si-au tradat framantarile, nelinistile sufletesti, nesiguranta dogmei rigide… Dar aceasta o vede doar unul dintre ei, unul care are aceleasi framantari si ce e culmea , aceste framantari sunt motoare care ne imping inainte, nesiguranta implica cautare, siguranta aduce cu sine ignoranta sau , si mai rau, slava desarta!
Imi pare rau daca si de data aceasta vi-am creat o stare de disconfort, vroiam doar sa zic ca nu e chiar asa cum credeti dumneavoastra, e doar inceputul credintei…
Daca noi credem ca Biblia nu este o carte clara, facem ca ortodocsii, care sustin ca doar anumiti oameni o pot intelege si explica (preotii). Eu nu cred ca Dumnezeu a lasat Biblia cu intentia de a ne face confuzi. Dimpotriva, El a lasat-o ca sa ne invete ce doreste El de la noi. Ca exista si pasaje mai grele, e adevarat, dar sa le aplicam macar pe cele clare si sa ne rugam sa le intelegem si pe celelalte.
Sincer, nu prea am inteles mult din ce ati scris. Cum am mai spus, eu sunt o fata simpla care a fost nascuta din nou in Domnul Isus si care a fost invatata prin Cuvantul Lui cum sa Il urmeze. Nu stiu prea bine sa „filosofez” si nici nu cred ca trebuie. Eu iau Biblia ca pe Cuvantul Absolut al lui Dumnezeu. Daca noi credem ca Scriptura e Cuvantul lui Dumnezeu si o autoritate in orice domeniu, atunci putem spune ca suntem crestini cu adevarat (bineinteles, daca suntem mai intai nascuti din nou). Dar daca asezam experientele si opiniile noastre subiective deasupra Scripturii, nu mai avem nicio legatura cu adevaratul crestinism.
Nu este intentia mea sa pun etichete sau sa judec. Bineinteles, oamenii sunt complecsi si nu ii poti intelege in totalitate, dar, cum am mai spus, nu exista mantuire in afara Domnului Isus Hristos. Si asta trebuie sa o creada orice crestin ori daca nu, nu se mai poate numi crestin. Cine nu este cu Isus, e impotriva Lui.
Biblia nu este o carte filosofica sau altceva, ci un manual pentru viata, care ni-L prezinta pe Dumnezeu, planul Lui de mantuire si voia Lui pentru vietile noastre. Dumnezeu a lasat-o ca si omul simplu, fara scoala prea multa, sa o poata citi si intelege. Nu trebuie sa complicam lucrurile mai tare decat a vrut Dumnezeu. Altfel, am fi total confuzi si ne-am pierde, nu am mai sti ce sa credem.
Adevarata iubire de oameni e sa le spui adevarul in dragoste : sa le spui ca fara nasterea din nou in Hristos sunt pierduti. Daca oamenii morali, dar nenascuti din nou nu ar fi pierduti, atunci cum spune Scriptura ca „toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” si ca „El a murit pentru TOTI” … Deci e clar ca TOTI oamenii din lume sunt pacatosi si au nevoie de mantuire. Altfel, sunt pierduti pe veci : „Cine crede in Fiul are viata, dar cine nu crede in Fiul, NU va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste El” (Ioan 3:36). Daca am fi mers in rai pe baza moralitatii proprii, atunci degeaba a mai murit Hristos! Tocmai, El a murit ca se ne transfere sfintenia Lui si sa ia asupra Lui pacatele noastre! Scriptura mai spune clar ca nu suntem mantuiti prin fapte, ci prin har si credinta in Domnul Isus.
Si inca o intrebare, daca acesti oameni nu merg in iad, atunci unde merg? In niciun caz, Biblia nu sustine ideea purgatoriului. Conform Scripturii, nu exista decat 2 posibilitati – ori il slujesti pe satan, ori pe Dumnezeu, si 2 destinatii – iad sau rai. Satan vrea sa ne insele, facandu-ne sa credem ca nu mergem in iad daca nu avem nasterea din nou. Sa nu il lasam sa ne insele!
Eu am siguranta vietii vesnice in Domnul Isus! Slava Lui! Am si framantari, dar care om nu are? Totusi, am o siguranta deplina ca El asa cum a spus, asa va implini! Aceasta inseamna credinta – sa te increzi in promisiunile Sale din Scriptura!
Eu nu sunt buna, ca om, prin mine. Daca sunt ceva, sunt doar pentru ca Domnul Hristos m-a mantuit si m-a schimbat, umplandu-mi inima cu Duhul Sfant.
Imi cer scuze, inca o data nu doresc sa judec, nici sa imi impun parerile proprii, ci doar sa spun Adevarul in dragoste, sa demasc minciunile diavolului, pentru ca imi pasa de sufletul dvs si al tuturor oamenilor. Daca nu va suparati, din ce denominatiune faceti parte?
Va rog inca o data sa cititi aceasta carte : http://www.wdjd.ro/aproapecrestin.pdf (Aproape crestin – falsul credincios demascat).
O zi binecuvantata va doresc!
Ce denominatiune sunt? As vrea sa spun ca sunt ortodox dar sunt de parte de-a fi drept in credinta! Frecventez o biserica ortodoxa, am studiat teologia ortodoxa,mi-am facut ,,ucenicia” de trei ani intr-o biserica baptista,cunosc binisor doctrina catolica si am cunostinte vagi despre Istoria Religiilor(cam acesta si este domeniul meu de interes,am inceput sa fiu selectiv, carti bune catolice citesc doar la recomandarea frate-lui, neoprotestante, la recomandarea pritenului Teofil, de-ale mele, e de-ajuns sa le rasfoiesc putin si sa-mi dau seama daca sunt cu adevarat valoroase sau daca ,,bat campii”!
N-am sa comentez la adresa postarii dumneavoastra pentru ca in ceea ce ati scris vi-ai pus sufletul si consider ca ar fi o impietare sa vin eu acum cu teoria cunoasterii! E ca si cum as arunca cu noroi in sinceritatea celuilalt si n-o voi face!
Avem nevoie unii de altii, noi cei care despicam firu-saisprezece avem nevoie de cei care vad realitatea simpla, asa cum e ea in puritatea ei!O singura tresarire de inima am, m-as bucura sa vedeti aceeasi realitate si dupa aceea, atunci cand veti gresi fata de aproapele dumneavoastra, pentru ca veti gresi, asa e viata, asa sunt oamenii… Cand va veni acel moment, cand veti fi in ceata damnatilor,daca va veti asuma acea realitate dureroasa cu aceeasi sinceritate cu care vi-ati expus sufletul mai sus si nu veti incerca sa va eschivati in spatele unor argumente stereotipice gen ,, cel mantuit n-ar cum sa cada…”, daca veti sta sa infruntati ,, urgia interioara”, relatia dumneavoastra cu Dumnezeu va capata o noua dimensiune, superioara celei pe care o traiti acum, o dimensiune in care vor incapea si curvarii , si betivii si toti cei fara capatai! Caderea in pacat e o ,,proba de foc”, un test al umilintei care nu da posibilitatea asumarii unei dualitati! Ori plangi si-ti ceri iertate si chiar daca n-o primesti, Dumnezeu te-mbraca in haina alba chiar daca tu plangi in continuare si nu te vezi cat esti de curat( Dumnezeu te mangaie), ori iti gasesti scuze care sa-ti justifice apartenenta la ,,poporul ales”!
P.S.
Biblia, o carte clara? E un mar al discordiei,dovada, in numele ei s-au macelarit oamenii de-a lungul secolelor, datorita neintelegerii ei suntem atat de multe ramuri rupte din TRUPUL LUI HRISTOS! Sa nu mai ziceti ca Biblia e clara, va contrazice 2000 de ani de istorie, va contrazic Apostolii care L-au abandonat pe HRISTOS( chiar daca li s-a spus c-o vor face si asta ar fi trebuit sa-i determine sa se intareasca in credinta), va contrazic cei care I-au vazut minunile si n-au crezut, toate acestea va contrazic! Noi avem impresia ca daca am citit intr-o carte nu vom mai face asemenea pentru ca stim, avem reteta, nu vom face asemenea celorlalti! Ramane de vazut, ,,proba de foc”, examenul , toti il dam, mai devreme sau mai tarziu…, abia dupa aceea vom cunoaste mesajul Bibliei! ,, Petre, MA iubesti tu pe MINE?” Cutremurator, ce ziceti?
Domnule Bodiu, e ceva cu textul de mai sus de n-ati dat ok-ul pe el? In-afara de cateva greseli de ortografie nu vad care ar fi problema, o fi C.V.-ul expus in prima parte a comentariului sau e mesajul mult prea dur? As vrea sa-mi spuneti, chiar imi plac articolele dumneavoastra si pot sa-mi autoimpun o norma canonica, doar sa mi se dea canonul ,la care sa ma raportez cand fac comentarii!
Sunt in calatorie acum si imi fac corespondenta mai mult de pe mobil. Este motivul pentru care uneori mai scap cate un mesaj, comentariu etc. Am rezolvat problema intre timp.
Imi pare foarte rau sa aud de tatal dvs. Credeti-ma, va inteleg. Nu vorbesc in necunostinta de cauza. Si eu am avut o matusa care a murit de cancer. Era o binecuvantare. Prin mila Domnului Iisus, era nascuta din nou si ultimele ei cuvinte au fost : „Astazi la ora x vine Domnul Iisus sa ma ia sa cant cu ingerii”. Nu a murit in acea seara, ci a doua seara.
Sincer, personal nu cred ca e corect sa ii ascunzi unui om cu aceasta boala realitatea, mai ales din perspectiva spirituala. Acel om trebuie sa stie ca nu mai are mult de trait ca sa se impace cu Dumnezeu si sa se pocaiasca de pacatele lui. Daca il iubesti cu adevarat, ii vei spune adevarul, pentru ca iti pasa de sufletul lui. Mai bine sa se teama si sa se pregateasca, sa vina la Domnul Isus sa fie mantuit decat sa il protejezi si sa mearga in iad pe veci. Vorbesc din nou, bazat pe Scriptura, unde scrie ca nimeni nu va fi mantuit prin fapte si ca nu exista mantuire in afara lui Hristos : „Caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti” (Faptele Apostolilor, 4).
Imi pare rau ca trebuie sa va contrazic, dar, conform Sfintei Scripturi lucrurile sunt fie albe, fie negre, fie rele, fie bune. Ca exista si cateva domenii care nu sunt total clare, da. Dar, in general, lucrurile sunt fie pacat, fie bune. Scriptura spune : „Vai de cei ce numesc raul bine, si binele, rau, care spun ca intunericul este lumina, si lumina, intuneric” (Isaia, 5), „Cine nu este cu Mine, este impotriva Mea si cine nu strange cu Mine risipeste”, „Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intuneric. Asa ca, daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona” (Matei, 6).
Conform Scripturii, NIMENI nu va intra in rai pe baza meritelor proprii! : „Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Hristos Iisus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele.” (Epistola Efeseni, 2) Daca ar fi asa, nimeni nu ar mai ajunge acolo, pentru ca toti suntem pacatosi. In rai se intra pe baza meritelor lui Iisus Hristos. El ne-a castigat mantuirea! Daca am fi mantuiti prin fapte, atunci degeaba a mai murit Hristos! Cainta este buna, dar este doar primul pas. E bine sa ne vedem starea teribila de pacat, dar apoi trebuie sa privim si la cruce si sa Il lasam pe Hristos sa vina si sa ne ajute sa ne rastignim eul, firea veche si sa locuiasca in inimile noastre si sa traiasca EL prin noi : „Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine” (Epistola Galateni, 2). Doar asa putem fi mantuiti si putem trai biruitori : „Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Epistola Romani, 8). Avem la dispozitie aceeasi putere cu care Hristos a inviat, pentru a birui pacatul! : „Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui” (Epistola Filipeni, 3). Ma cutremur pentru ca si eu, desi am fost nascuta de sus prin mila Sa, inca traiesc foarte sarac, comparativ cu puterea si bogatia lui Dumnezeu! Dar ma bazez pe puterea Lui si a Duhului Sfant care locuieste in mine de cand El m-a mantuit si m-a schimbat.
Mantuirea se capata prin credinta in Iisus Hristos. Atunci cand noi ne pocaim de pacate, Domnul Hristos ne ia pacatele asupra Sa si ne transfera neprihanirea Lui : „Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos si sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta” (Epistola Filipeni, 3).
Deci sa inteleg ca dvs, care luati apararea oamenilor morali, nu sunteti moral? Ce intelegeti dvs prin moralitate, daca nu va suparati? Si cum va raportati la Sfanta Scriptura privind aceste aspecte? De ce altii vor merge in rai si dvs nu? Daca noi nu avem o busola care sa ne calauzeasca, ne vom impotmoli cu usurinta. Daca noi nu credem ca Sfanta Scriptura este Cuvantul lui Dumnezeu si o Autoritate absoluta in toate domeniile, vom fi foarte usor inselati de satan, care e tatal minciunilor si vom deveni confuzi.
Eu nu ma mandresc cu nimic, ci doar am incredere in ceea ce Dumnezeu mi-a promis. Cum sa nu Il cred daca El e Tatal meu, care imi doreste doar binele? Cum putem sa ne credem parintii biologici si pe El nu??? In Sfanta Scriptura avem foarte multe promisiuni. Putem sti inca de pe pamant daca suntem sau nu mantuiti : „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică” (1 Epistola Ioan, 5), „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis Tu” (Evanghelia Ioan, 17). Deci viata vesnica incepe inca de pe pamant!
Dumnezeu nu ne cere imposibilul, ceea ce nu putem face. El ne cere sa ne incredem in El si sa ascultam de El.
Dumnezeu ne-a lasat Scriptura ca sa nu ne ratacim. Sa o citim si sa o aplicam!
“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2 Timotei 3,16).
Biblia este o carte foarte clara! Ca oamenii au interpretat-o in mod gresit, e altceva! Dar intotdeauna in istoria Bisericii au existat si cativa oameni, ce-i drept, foarte putini, care au ramas la Cuvantul lui Dumnezeu. Dar, ca o ironie, au fost prigoniti si chiar martirizati de cei „crestini” de mii de ani”. Uitati-va la acest verset, cat este de clar. Atat daca intelegem si aplicam, e de ajuns :
„Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”
Cu siguranta, Dumnezeu nu a intentionat sa ne faca confuzi! Ce viata ar mai fi aceasta, daca Scriptura ar fi o carte cu „n” intelesuri? Ce s-ar face atunci bietii oameni care nu stiu carte si filosofie, oamenii de la tara si altii??? Dar ei sunt atat de copilarosi in credinta lor, atat de clara le este Scriptura! Si eu am bunici care Il cunosc pe Dumnezeu. Scriptura mai spune : „Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor” (Evanghelia Matei, 18).
Am intrebat de denominatiune din curiozitate. Oricum, in rai nu vor fi ortodocsi, protestanti etc, ci doar oameni care s-au pocait de pacatele lor si L-au primit pe Hristos in inima lor.
Dumnezeu sa va binecuvinteze! Daca nu mai doriti sa continuam discutia, sunt de acord. Eu am dorit sa ajut. Ma bucur mult ca v-am cunoscut.
Din cele ce scrieti, incep sa va port o calda simpatie! Nu-mi ramane decat sa ma bucur ca ma cititi chiar daca ma contraziceti in toate, pentru mine chiar n-are importanta, candva stiu ca va veti gandi la cele scrise de mine, intr-un moment de criza spirituala, veti sti ca si altii au trecut prin ,, valea umbrei mortii spirituale”!
E greu sa-i ceri unui Reformat sa renunte la Biblie pentru a afla calea spre adevar, e imposibil s-o faca, e ceva de ordinul blasfemiei.Am facut acest exercitiu cu niste elevi de-ai mei, de clasa a XII-a, pe vremea cand predam la un liceu de arta(apropo, veneau la mine la ora elevii neoprotestanti , fara sa fie obligati de nimeni, predam un altfel de religie-ei mi-au spus).Dialogul cu ei a fost fascinant:
-Demonstrati-mi ca exista Dumnezeu!
Neoprotestantii:
– Scrie in Biblie….
-Nu cred in Biblie!
-Dumneavoastra , profesor de religie, sa spuneti asa ceva?
-N-are importanta ce cred eu, voi, demonstrati!
Si-anceput o ora atat de frumoasa, nici macar nu mi-am putut imagina o vorbire mai curata despre Dumnezeu, despre tot ce-a facut El pentru fiecare, povesti de viata neincadrate in litera legii. Si uite-asa, incet , incet ,tot ce-am vorbit ne-a condus, ca o busola , la Biblie! Eu stiam dar vroiam sa inteleaga si ei ca pe Dumnezeu n-ai cum sa-l gasesti in Biblie, in Cartea Sfanta il regasesti pe Dumnezeu iar cadn l-ai reintalnit ai inteles ca El te-a asteptat demult , de cand L-ai cunoscut prima data dar atunci n-ai putut sa intelegi! Au ramas uimiti copiii cand si-au dat seama unde am ajuns cu discutia, unul dintre ei a zis in gluma ca i-am manipulat… E un curs firesc al vietii sa ajungi la Dumnezeu, de fiecare data cand intru pe acest blog citesc motto-ul postat de domnul Bodiu asa ca o aducere aminte perpetua si tot aceasta incerc si in comentariile mele sa las o umbra de indoiala necredincioasa pentru ca nimeni sa nu se opreasca din cautare! Pe Iius n-ai cum sa-L fi gasit, il descoperi in fiecare zi, clipa de clipa, cu fiecare respiratie si bataie de inima! Aceasta e invatatura ortodoxa care mi-a fost transmisa de profesori in Facultatea de Teologie! Ultimele cuvinte ale profesorului de dogmatica, la cursul festiv au fost:
IN CEI PATRU ANI NOI V-AM INVATAT DOAR CARE-I CALEA! DEPINDE DE VOI DAC-O VETI URMA SAU NU?
Au fost un balsam aceste cuvinte, veneau sa contrabalanseze ceea ce ne-a spus decanul facultatii in primul an de studiu, la primul curs cu domnia sa:
LA SFARSITUL CELOR PATRU ANI, TREI SFERTURI DINTRE VOI VETI FI ATEI!
La sfarsitul celor patru ani am inteles ca amandoi aveau dreptate, cert e ca fiecare dintre noi am invatat care-i calea spre Hristos, depinde de fiecare ce vrea sa faca…
Multumesc pentru raspuns, sunt situatii in care chiar am temeri ca o sa jignesc pe cineva , imi dau seama ca gandesc ,,altfel”, este cand intru de mai multe ori pe blogul dumneavoastra si recitesc ceea ce am scris, incerc sa ma pun in postura celui care citeste, cunosc destul de bine gandirea neoprotestanta, stiu cat de fragil e sufletul celui care crede din toata fiinta sa,si de multe ori ma intreb daca n-ar fi mai bine sa tac! Dar cum si mie mi-au spus altii si ma bucur, acum, ca mi-au spus, incerc si eu sa dau mai departe, cu cat suntem mai multi cei care intelegem ca ceva nu e in regula, cu atat, zic eu, se va pastra un echilibru relativ, nu intre comunitati(ar fi prea frumos), intre oameni, doar aratandu-ne frumosul unul altora vom intelege ca de fapt nu ne desparte nimic, doar forma de manifestare iar aceasta, hai sa fim seriosi, e nimic fata de realitatea de-a fi impreuna, fiecare cu frumusetea cultului sau, dar impreuna!
P.S.
Pe blog la prietenul meu, Teofil, nu am nicio retinere pentru ca el stie cum gandesc, avem in spate peste 15 ani de prietenie, in schimb aici, la dumneavoastra, ma simt pe ,,teren minat” de-aceea v-am si abordat, daca dumneavoastra considerati ca ,,intru prea tare in problema”, va rog sa-mi faceti corectiile necesare, nici pe departe n-am intentia de-a demostra ceva, pur si simplu incerc sa las un semn de intrebare pentru ca pana la urma aceasta este viata, un mare semn de intrebare al carui raspuns il vom afla doar in prima clipa cand ne vom stramuta ,,dincolo”!
Va multumesc!
Bineinteles ca va citesc!!!! Va spun sincer ca am trecut prin valea umbrei mortii. Am avut o perioada de depresie atat de intunecata incat nu mai stiam ce e cu mine si credeam ca Dumnezeu m-a lepadat din cauza pacatelor mele. S-a intamplat dupa ce Domnul m-a nascut din nou. Cu timpul, am inceput sa ma indepartez de El, fapt la care s-au adaugat si alte lucruri – multe persecutii, lupte in rugaciune, lupte cu pacatele, si la un moment dat am cedat psihic. A fost un cosmar. Am stat in spital si am facut tratament. Pana in ziua de azi inca iau pastile. Dar dragostea lui Isus a fost atat de mare! El m-a primit inapoi cu bratele deschide, m-a ridicat de acolo de jos si m-a intarit. Slava Lui!
Da, este o blasfemie.Nu exista Adevar fara Biblie si fara Hristos : „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”, „Cuvantul Tau este Adevarul”.
Cred ca trebuie sa pornim de la Biblie si apoi sa discutam din perspectiva Ei, nu sa potrivim ideile noastre Scripturii si sa o interpretam cum ne place.
Eu nu sustin neoprotestantismul si sincer nu imi place cand se pune eticheta „gandire protestanta”, „gandire ortodoxa” etc. Eu sustin Scriptura si invataturile Ei, nu ale unor oameni sau grupari.
Intr-un sens aveti dreptate, dar intr-o anumita masura. Se poate ca atunci cand Il intalnesti pe Domnul Hristos sa simti ca e Acel Cineva dupa care ai tanjit de mult, ca e ceea ce iti lipsea, dorul sufletului tau.
Nu eu L-am gasit pe Domnul Hristos, El m-a gasit pe mine. Slava Lui! El a spus : „Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”. Ma bucur mult ca Il am. Dar vreau sa Il cunosc mai mult! Il cunosc inca prea putin si sunt saraca fata de cate bogatii are El! Dar vreau sa Il cunosc in termenii stabiliti de ei, nu cum vreau eu, ca sa nu ma ratacesc.
Sunt total de acord ca nu oricine spune „Doamne, Doamne” va intra in rai, ci numai cel care face voia Tatalui. Si care este voia Lui? „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.“ si „Pocaiti-va, ca sa vi se stearga pacatele si sa vina de la Domnul vremi de inviorare” (Faptele Apostolilor).
Stiu ca Biblia nu a existat dintotdeauna in forma actuala, dar oricum, crestinismul a imprumutat multe aspecte pagane care nu sunt nici macar mentionate de Scriptura, ci au fost inventate de oameni – pomana pentru morti (mortii mananca???), mantuirea dupa moarte („Oamenilor le este randuit sa moara o singura data si dupa aceea vine judecata”), cultul sfintilor (Petru ii spune lui Corneliu, care a vrut sa i se inchine : „Scoala-te, si eu sunt om!”), icoanele etc. Nu imi place sa ma cert pe acest gen de aspecte, ci doar le-am mentionat.
In niciun caz Domnul Isus nu a vrut sa aduca doar o „completare” la ceea ce era mai inainte. Ca exista unele aspecte asemanatoare cu alte religii, e adevarat. Dar ele pot fi folosite ca o punte pentru a le putea spune acelor oameni Adevarul.
Nu cred povestea cu Krishna. Cred ca e un mit. Numai Fiul lui Dumnezeu Se putea naste din fecioara. Nasterea Lui e unica.
Sincer, nu prea imi place termenul „increstinat”, ci prefer a Il cunoaste pe Hristos. Mantuirea e personala, deci fiecare persoana dintr-un anumit popor trebuie sa se pocaiasca de pacate si sa fie nascuta de sus, daca se doreste ca intregul popor sa fie numit crestin pe drept.
Imi pare bine ca v-am cunoscut. Cred insa ca discutiile noastre se vor opri aici. Eu ce am avut de spus, am spus. Chiar daca nu va place, imi cer scuze daca v-am jignit cu ceva. Fie ca Domnul Hristos sa lucreze la inimile noastre si sa ne ajute sa Il cunoastem cu adevarat, sa devenim oameni noi in El : „Caci daca este cineva in Hristos este o faptura noua. Cele vechi s-au dus. Iata ca toate lucrurile s-au facut noi” (2 Corinteni 5,17).
Veti fi in rugaciunile mele.
Hristos a inviat!