Very leisurely. Never rush. Not this Christmas

Aceasta e indicația lui Gustav Mahler pentru partea secundă a celei de-a doua simfonii (”Resurection”): lăsați-o moale, fără grabă, încetișor … Cam așa cum, să recunoaștem, nu o mai facem de Crăciun, o zi sărbătorită la turație maximă, cu pedala de accelerație lipită de podea și peisajul din jur stilizat în motion blur.

Nu înțeleg această bucată muzicală într-o simfonie care proclamă puterea învierii. De fapt, nu-mi este clar nici la ce fel de înviere s-a gândit compozitorul evreu, încreștinat în condiții nu tocmai limpezi. E un ecou, zice el, al unor vremuri rememorate în fața nemiloasei despărțiri de cei ce pleacă dintre noi; mie îmi pare o promisiune a nașterii.

Căci orice naștere este o promisiune. Dumnezeu Și-a ținut-o pe-a Sa, în Pruncul născut din fecioară, în Betleem. E rândul nostru acum să modelăm sub pașii noștri contururile împlinirilor abia întrezărite în fiecare naștere de sus, în fiecare nou scâncet de nou născut în adierea vântului care bate, dar nu știi de unde vine, nici nu visezi încotro te duce …

Crăciun Fericit!

Mijlocul este mesajul (8) – „Sunt minoritar”

Se pare că sunt o mulțime de oameni din țara asta – peste trei milioane: unii deștepți, educați și cumsecade, echilibrați, alții mai răutăcioși, poate proști de-a binelea, chiar fanatici (în orice caz, toți normali) – care pretind aplicarea cu strășnicie a principiului „majoritatea decide, iar minoritatea se supune”, într-o problemă constituțională, orice „compromis” fiind exclus. Minoritarii n-au decât să plece acolo unde le sunt acceptate mofturile! Asta-i democrația!

Reacția minoritarilor? Niște fanatici …

Pe de altă parte:

Se pare că nu sunt puțini oameni – cam tot în jur de trei milioane, la care sunt adăugați cu generozitate cei ce nu au votat: aproape de peste tot în România, și de la oraș, și de la țară, și educați și ne – care în baza principiului „majoritatea decide, iar minoritatea se supune” vor să vadă un guvern condus de PSD, poate chiar de Dragnea, fără crâcnire din partea opozanților, căci orice compromis este exclus. Minoritarii nu au decât să emigreze! Asta-i democrația!

Reacția minoritarilor? Niște proști …

A fi minoritar înseamnă a interpreta lumea din afara ei, iar acest lucru întotdeauna deformează percepțiile. Doar atunci când scoatem capul la suprafață și ne amestecăm printre majoritari începem să vedem ce e bine …

Problema, însă, dintotdeauna a fost că puțini oameni sunt pe această lume care să știe cu adevărat ce e bine.

Sunt niște minoritari, la rândul lor.

Trezirea din virtual

De o buna bucata de vreme, virtualul si-a facut loc in spatiul perceptiilor noastre asupra vietii, devenind el insusi o extensie a trairii plenare, chiar a unui anume paradis regasit. Iubirea, banul, religia, politica si sexul, alaturi de alte imagini ale omenescului, au inundat intinderea amorfa de pereti si pagini: cucerim si colonizam inca o Noua Lume, de data asta fara a fi nevoiti sa ucidem eventuali indigeni …

Ah, daca tot am mentionat uciderea, sa consemnam si faptul ca mai exista un pretendent la domnie in acest taram al simulatelor, unul in adevar de temut: moartea.

Caci pe Internet nu se moare, contul si avatarele supravietuiesc descompunerii fizice a trupului. Toate clipurile, comentariile, postarile si distribuirile traiesc mai departe, in virtutea energiilor create ale Retelei. Moartea circula pe Internet deghizata in straiele de parada ale trairii digitalizate si afisate ca obiect corespondent al minunii transcendentei firescului.

Efectul e garantat: simularea unui vis despre cum am putea inca trai dupa ce murim. Am putea sa postam pe mai departe articole. Am putea, cu un pic de ingeniozitate, sa continuam sa dam Like-uri. Am putea, de ce nu, sa credem, sa iubim si sa speram, chiar dupa ce ultima lopata de pamant s-a asezat peste cosciugul nostru… Vom trai atat timp cat serverele vor fi in stare de functionare. Vesnic.

Dar tot amintirea nedigitalizata e mai frumoasa, adevarata! Ea se hraneste din sperantele, iubirile si credinta celor pe care i-ai modelat prin alergarea ta si care iti poarta faclia mai departe, spre slava lui Hristos, in slava.

Spunem atunci un NU iluziilor, prin credinta: La revedere, Filip! Odihneste-te in lumina far’ de inceput sau de asemanare a celui ce te-a chemat la tronu-I!

Sunt crestin – I Am A Christian

Cu bucurie și cu o foarte judicios ponderată mândrie (!) dau și eu de știre despre apariția cărții. Aici puteți citi povestea ei, mă rog, intriga, căci continuarea ne aparține fiecăruia dintre cei ce o deschid …

Persona

A iesit, in sfirsit, de la tipar cartea Sunt crestin (I Am A Christian), editata de Voicu Bojan si publicata de Editura Aqua Forte din Cluj. Volumul va putea fi comandat curind pe situl editurii.

Asa cum spuneam recent si pe Facebook, cartea, care nu apare inca pe situl editurii, este o lucrare colectiva, in limba romana si engleza (desi poza primita pe facebook arata doua copertem nu stiu inca cu siguranta daca este vorba de doua versiuni separate, una in romana si una in engleza, sau de o editie bilingva), care cuprinde 15 scurte marturii personale ale unor credinciosi, mai ales romani, care incearca sa raspunda la intrebarea ‘de ce sunt crestin?’

Iata lista integrala a autorilor, in ordinea alfabetica a numelor:

Andreea Sepi, Anne Garrett, Cristian Mihut, Danut Manastireanu,
Dionis Bodiu, Don Lothrop, Dorin Axente, Dorin Muresan,
Doru Pop, George Ille, Marius David Cruceru, Mihaela Ursa,
Silvian…

Vezi articol original 1.401 cuvinte mai mult

Iată de ce

Unul dintre resorturile care ne leagă adesea fără să ne dăm seama de un film anume este capacitatea noastră de a ne regăsi contururile existențelor noastre desenate în unele caractere prezente în acel film. De regulă, o astfel de regăsire funcționează ca un catalizator asupra modului în care ne asimilăm experiențele de viață lumii zugrăvite în film.

Și atunci, de ce Spotlight?

Prin viață, ca-n viață …

Un fapt mărunt, ieșit într-un plan mai vizibil al existenței doar din pricina frecvenței cu care mă lovesc de el: aproape de fiecare dată aleg rândul la o casă de marcat în hyper-market trebuie să aibă loc o dramă care să impieteze asupra bunului mers al lucrurilor și, pe cale de consecință, să-mi consume din prețiosul timp alocat cumpărăturilor. Fie e acolo

Invitație la o cafea (virtuală) și la o buchiseală cu folos

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mai văd câte o inițiativă menită a stimula aplecarea publicului mai tânăr sau mai matur spre cititul cărților mă topesc de plăcere. Lectura a fost încă din copilărie una din preocupările care mi-au adus nespuse momente de satisfacție și împlinire sufletească. Ea m-a ajutat să birui prin pustietatea spirituală a vremurilor ceaușiste și, după căderea comunismului, să-mi îndrept pașii pe calea credinței. Nu știu cum ar fi fost viața mea fără aceste două mari delicii sufletești, cărțile și muzica, cărora ceva mai târziu li s-au adăugat studiul Scripturii și cinematografia …

Salut, așadar, aterizarea în spațiul virtual a blogului e-theology, dorit a fi un spațiu de promovare și încurajare a celor interesați în reflecția teologică la nelăsarea cărților – firește, presupunând că oricum Cartea Sfântă nu se depărtează de cugetul celui ce-L caută pe Dumnezeu cu fiecare bătaie a inimii – din mâini. Nu e singura inițiativă de gen; sunt de apreciat, în acest sens, și Scriptorie și Anticariatul, precum și alte demersuri care sunt mai mult sau mai puțin orientate pe promovarea cărților bune. O să încerc, în măsura posibilităților, să spijinesc și eu acest proiect cu recenzii și provocări. În ce privește cafeaua, poate că Domnul ne va oferi și șansa de a ne bucura de ea, măcar ocazional, într-un cadru nevirtualizat, că doar lumea în care trăim tot mai mică se face, pe zi ce trece …

Dați un click pe imaginea de mai jos pentru a ajunge în cafeneaua e-theologică: