Scriu pentru că îmi place să ascult.
În special, îmi place să iau aminte la foșnetul succesiunilor de cadre, la ritmul pe care ele îl imprimă vieții. Da, ați înțeles bine, iubesc filmele.
Paradoxal, atunci când ascult o muzică bună … încep să văd. Iubesc și arta sunetelor.
Citesc în pauzele dintre reflecții asupra celor trăite printre litere. Respect cărțile, dar mi-e teamă de puterea lor.
Mă copleșesc spațiile, formele de relief ce-și invită exploratorii la calibrarea retinei pentru a atinge orizonturile, dar și timpul necesar pentru a le cuprinde. Îmi place să călătoresc.
… uite-așa, mi-am făcut acest spațiu în care să explorez tactil astfel de impresii, aparent fără vreo legătură una cu cealaltă. Pentru mine, ele sunt Revelație, Cuvânt, și lucrează alături de fiecare adevăr ce ni s-a dat de sus – prin texte sfinte și oameni înduhovniciți – o greutate veșnică de uimire și de bucurie.
Ah, și era să uit: sunt Dionis Bodiu. Locuiesc în Sighişoara. Sunt căsătorit cu Ronela şi împreună avem doi băieţei, Cătălin şi Teodor.
dyo 
Încântat de cunoştinţă. Promit că o să te citesc mai pe îndelete (acum sunt frânt de oboseală – tot lucrez la scenarii de pe urma cărora nu pre am văzut vreun RON serios… – o fi vina BNR…)
FGL
Mulţumesc de vizită şi … succes!
Dragă Dyo, sper să nu te fi supărat prea tare cu gluma mea despre vulturi… Fâl-fâl?
Aş … de unde! Vorbim de un zburător nobil, nu-i aşa?
Dragă Dyo, nu cumva ai timp să scrii o recenzie despre Umblarea lui Iosif Ţon? De ce nu şi despre Întoarcerea din oglindă şi chiar ultima carte a lui Marius? Cât mai subiective să fie recenziile, mie astea-mi plac! Adică să tratezi textul neutru şi apoi să-ţi spui propria părere. Ei, am încercat şi eu, probabil că ai altele mai bune de făcut…
De regula, fac recenzii lecturilor mele doar daca mi se pare incitanta tema dezbatuta, daca se iese din anumite tipare, daca e ceva original etc.
Sincer, nu prea am rabdare sa-l citesc pe Ton; as face-o daca as sti ca e o carte influenta sau macar ca subiectul cere niste priviri (de vultur!) care sa scoata in evidenta modul de prezentare etc. Nu stiu despre ceste vorba in Umblare … ma voi informa.
Intentionez sa citesc cele doua carti ale lui Marius; am o curiozitate cu privire la cea de-a doua … Depinde de ce a scris acolo daca va „cere” o recenzie sau nu …
Ştiam că te interesează teosis-ul… Însă stilul domnului pastor Iosif Ţon mi se pare şi mie destul de greu de digerat, fiind un concurs oarecum silnic între omiletică şi teologie, în care omiletica învinge. Forget about it.
„Crezul tabloidului “Frica si cutremur”? Pentru asta, citeşte mai în detaliu articolele de pe blog şi o să afli. Dacă nu ai răbdare, găseşti o sinteză în Crezul de la Niceea.”->Dar de ce s-a utilizat tocmai cuvântul „frică”? 😕 Ce ar trebui să ne înspăimânte atât de tare încât să se producă la scara Rischter un „cutremur” de o pierdere (spirituală) însemnată?Nici măcar Apocalipsa nu ne mai aduce un înţeles nou pe care ar trebui să-l adăugăm celorlate valori spirituale care „aproape” nu există cu desăvârşire. 😀
http://dexonline.ro/definitie/tabloid Azi am aflat cu adevărat înţelesul cuvântului!
Da, dar originea este aceasta, de fapt:
http://www.macmillandictionary.com/dictionary/british/tabloid
Menționez, acum că ați deschis subiectul, că nu m-am gândit la definiția de dicționar a termenului când mi-am identificat blogul astfel, ci la sensul peiorativ al lui (îmi spunea un jurnalist despre cum se ironizează cei din breaslă, Cum îți mai merge tabloidul? etc), acela pe care îl știm și noi: aplecare spre scandal, indiscreție, agresivitate editoriala … Evident, acest context atrage cu sine niste riscuri dar, din ce am văzut până acum … merită!
M-am gândit şi eu la aceasta prima dată pentru că doar sensul conotativ al cuvântului „tabloid” îmi era cunoscut.Acum,că îl ştiu pe ce de la care provine conotaţia,am o nouă percepere a lumii.În general,eu consider că folosirea D.E.X.-ului online aproape zilnică constituie un rol benefic asupra dezvoltării limbajului cu adevărat corect din punct de vedere denotativ.Înainte,când încercam să aflu înţelesul unui cuvânt doar după context,cădeam în greşeala de a folosi un sens atribuit în mod eronat termenului respectiv. 🙂
Pe deasupra,mie nu mi se pare că se potriveşte tematicii blogului.Eu nu am auzit ca slujitorii Domnului(prepţi,pastori,oameni obişnuiţi cu idealuri spirituale,etc.) să aibă o revistă în format mic în care să discute despre bârfele din blogosferă ori ştirile senzaţionale care se răspândesc în interiorul universului religios ori în afara acestuia.Eu am o mentalitate mai rigidă şi conservatoare privind mediul în care cei care predică Evanghelia trăiesc. 😀
Hei, bârfele pe care le pun în circulație aici au un parfum cu totul diferit de cele întâlnite în media tabloidă de pe la noi: încerc să fiu cât se poate de senzațional și de dreptcredincios în același timp. Nu am și pretenția că reușesc întotdeauna acest lucru. 😦
Bârfim idei, mentalități, obiceiuri de care suntem, în măsuri diferite, responsabili în raport cu mărturia noastră în acest mediu de care vorbiți, nu persoane. Bârfim filme (în general bune, pe care le recomand), cărți, muzică clasică (și nu numai), impresii de călătorie, experiențe de viață. Pe mine mă ajută acest lucru și sper că și altora le este de folos. Dar, mă rog, impresiile cititorilor pot fi diferite pe marginea acestui tip de blog; iau aminte la sugestiile venite din partea voastră, asta fără să însemne că le voi și urma întocmai.
Unii oameni mai puţin avizaţi decât mine chiar crede că autorul blogului a utilizat în descrierea succintă a site-ului său înţelesul propriu al cuvântului „tabloid”.Mai există pe Pământul acesta fiinţe atât de inocente încât să se mulţumească cu forma brută şi alunecoasă care înconjoară miezul tenebros al oricărui termen ce aparţine limbii române.
„Hei, bârfele pe care le pun în circulație aici au un parfum cu totul diferit de cele întâlnite în media tabloidă de pe la noi:”->Bârfele care alcătuiesc mediul de destrăbălare al mass-mediei româneşti nu au absolut deloc parfum.Doar un miros ce se aseamănă întrucâtva cu putreziciunea sufletului liric care se ascunde în fiecare floare ofilită care se găseşte presată între filele unui ziar cu titlu pompos şi conţinut cultural aproape inexistent.
una bucată header. e frumos. romantic… ceva între visare și trezire.
Puțin mai sus este spus: „cred că blândețea creștină se fundamentează pe dragoste pentru adevăr şi nu pe ipocrizia corectă politic”.
Acest lucru pe care-l spui, include el și cuvântul de la Efeseni 5:11, şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le?