Ultimul samaritean


(based on a true story)

Un om se urca din Est către Vest. Cum drumul era greu, a căzut de epuizare undeva într-un șanț, flămând, însetat, cu papucii rupți, mai mult mort decât viu.

Din întîmplare, trecea prin zonă un creștin, din ăla de duminică și de ocazii speciale; când l-a văzut pe omul acesta și-a făcut un selfie cu el, distribuindu-l apoi pe perete cu următorul mesaj: „Cineva ar trebui să intervină. E inamisibil!”. Și a trecut mai departe, ocolindu-l.

Un evanghelic trecea și el prin locul acela; cînd l-a văzut, l-a arătat cu degetul strigând: „Iată unde a ajuns societatea noastră secularizată! E un păcătos care își merită soarta. Ar trebui să ne implicăm mai mult pentru a legifera astfel de situații în termeni cât mai duri.” Apoi s-a dus grăbit spre biserică.

Dar un democrat / socialist / leftist / progresist (sau ce-o fi: greu e să-i mai nuanțezi și pe ăștia!), care era și el în călătorie, a venit în locul unde era el și când l-a văzut, a arătat cu degetul spre siluetele celorlalți doi, care se pierdeau în depărtare strigând: „Ia priviți înspre aceștia! Ca niște buni creștini ar trebui să îi facem acestui om viața cât mai frumoasă, să ne îngrijim de nevoile sale! Căci asta ne învață Biblia, nu?”

Așa că a început să lupte prin toate mijloacele pe care le avea la îndemână pentru asistarea acelui individ din toate punctele de vedere, după cum ne învață Biblia. Și să-i facă șederea pe astă lume cât mai confortabilă.

Mai târziu, în cadrul unei conferințe de presă, răspunzând la întrebări despre relevanța moștenirii creștine în probleme precum înlesnirea avortului, a căsătoriilor gay (cu toate drepturile conexe) și promovarea corectitudinii și sensibilității de gen, a afirmat: „Ce spune Biblia în aceste privințe este irelevant, căci noi suntem o societate seculară, liberă, nu ne mai împiedicăm de prejudecățile oamenilor religioși, înguști la minte …”

Crainicul TV: „Care dintre acești trei ți se pare că a dat dovadă că este un bun creștin?”

„Cel ce a arătat cu degetul …”, i-a răspuns interlocutorul.

„Du-te de fă și tu la fel.”

[Pauză de publicitate]

6 comentarii

  1. Superb. Cum zice Patrickul meu, în română- i magiarizată:
    -Mi place! 🙂
    Mă regăsesc în a ta pildă, de aceea îmi trebe’un ciocan de metanoia. Aci l-ai urmat în stil pe prietenul nost’ Alexandru, cu pilda lui despre cei doi fii risipitori. 😛
    Keep going!

Dă o replică!