Alături de familia lui Adrian Blaga

Tocmai ce mă ȋntorsesem la cameră după prima zi de plajă a concediului petrecut la mare cȃnd am citit grozava veste a morţii lui Adrian Blaga şi a fiului său. De atunci am urmărit, atȃt cȃt mi-a permis accesul la internet pe un device cu ecran nu mai mare de 4 inch, desfăşurarea lucrurilor, cu speranţa că ancheta se va finaliza cȃt mai curȃnd.

Odată ȋntors ȋn ţară, am observat că nu s-a progresat prea mult. Şi am mai observat un lucru (ȋn linii mari, căci nu ȋmi finalizasem concediul, ceea ce ȋnseamnă că ȋncă mai avem zile de petrecut departe): reacţiile din spaţiul virtual evanghelic (spre deosebire de Răsvan, eu cred că există aşa ceva).

Dacă e să rezum ce ȋnţeleg eu ȋn urma acestei ȋndeletniciri, aş spune-o astfel: foarte puţină solidaritate cu familia lui Adrian Blaga. Nu zic că nu există aşa ceva, nu generalizez ȋn pripă, ȋnsă afirm că această solidaritate este mult prea mică ȋn raport cu restul. Restul? Senzaţionalism, părerism ieftin, amatorism detectivicesc, zvonerism … le ştim cu toţii.

Nu cred că putem doar atȃt. Nu, ȋn condiţiile ȋn care ne numim creştini. Nope!

Sunt foarte puţini aceia dintre noi care pricem măcar o fărȃmă din suferinţa care cerne inimile celor ȋndureraţi de tragicele evenimente, ȋn special pe aceea a soţiei pastorul Adrian. Nici eu nu am habar. Am doar o vagă idee. Soţia mea v-ar putea spune mai multe. Ce pricep eu acum este un lucru ȋnfiorător de simplu: trebuie să fim alături de aceşti oameni, să ȋi susţinem, să ȋi ȋncurajăm şi să ȋi mȃngȃiem prin orice mijloc ȋl avem la dispoziţie.

Sunt de acord cu Cristian Ionescu ȋn privinţa insensibilităţii de care se dă dovadă ȋn spaţiul public ȋn privinţa tratării acestui caz. Autorităţile au ieşit prea abrupt uneori cu bagajul de găselniţe pe masa avizilor de senzaţional. Massmedia, cum o ştim, a muşcat şi ea (din nou!) din halca publicismului de can-can (au fost şi fericite excepţii de profesionalism jurnalistic). Ȋn ce priveşte incompetenţa investigatorilor, nu mă pronunţ ȋncă: ancheta nu este una uşoară, să ȋi lăsăm să-şi facă munca pȃnă la capăt.

De ce să-i ȋmpovărăm şi noi pe aceşti greu-ȋncercaţi fraţi ai noştri cu acelaşi rece spirit (şi morbid, uneori) al unui detectivicism de benzi desenate? De ce să nu ne rugăm pentru ei? De ce să nu trimitem un gȃnd ȋnmiresmat de mȃngȃiere duhovnicească ȋnspre familia ȋndurerată, ȋnainte de a citi orice nouă informaţie, mai mult sau mai puţin credibilă, din presă? De ce să ne pese atȃt de mult de ipetetice conspiraţii şi atȃt de puţin de suferinţele – vai, cȃt de reale pot fi acestea! – celor care i-au iubit pe Adrian şi Timotei?

De ce să ne ȋndepărtăm de ei, de ce să punem ȋntre noi ziduri de detalii sordide şi de opinii bombastice, cȃnd ne putem apropia atȃt de mult prin mijlocirea Mȃngȃietorului? Mai mult ca oricȃnd, cei ce şi-au ȋngropat zile trecute morţii au nevoie să le fim – chiar dacă numai ȋn Duhul – aproape.

Indiferent de cum vor arăta rezultatele anchetei, nu avem voie să nu-i susţinem pe aceşti oameni pe braţe de rugăciune, zi şi noapte, dacă ne ţin chingile duhovniceşti. Nu avem voie să uităm că miza principală a cazului nu este doar prinderea făptaşilor, nici pe departe onoarea noastră de sectanţi, ci inimile acelor care sunt măcinaţi ȋn aceste zile de o mulţime de ȋntrebări fără răspuns.

Din nou vom avea dileme – rostite sau mocnite ȋn tainice cămăruţe – de nepătruns. Din nou, Dumnezeu se va odihni, tăcut, misterios, dulce, ȋn mărturiile unor oameni care nu vor putea explica inexplicabilul. Din nou vom reformula teze, altădată facile exerciţii de dogmatică de laborator, şi le vom căli ȋn cuptorul unei credinţe care va muta munţii celor mai mari ȋndoieli ȋn marea binecuvȃntatei odihne ȋn Domnul. E scump preţul, ştiu: se plăteşte ȋn sȃnge, apoi ȋn lacrimi, ȋn nopţi nedormite, ȋn distanţe …

… dar este o vamă de care trebuie să trecem ȋntru desăvȃrşire.

Soţia lui Adrian Blaga, ȋmpreună cu familia celor dispăruţi, are nevoie de sprijinul nostru. Oferirea lui, pe orice cale posibilă (şi ȋntotdeauna există o cale!), este de nenegociat. Ȋn nici un fel.

Dumnezeul mȃngȃierilor să le fie alături şi să le ȋntărească inimile!