Cine a mai văzut vreodată un cal verde?


Nea` Gămălie a văzut unul. Trecea, acum două zile, prin Valea Seacă în drum spre stâna de capre, când l-a zărit păscând în poienița de dincolo de sălcii. E adevărat, l-a văzut printre crengile acelea de care nimeni nu s-a mai ocupat de multă vreme … ”Dar l-am văzut deslușit” le repeta Nea` Gămălie celor care dădeau din cap cu neîncredere și insunuau o închipuire a bătrânului, provocată de caniculă. ”Era mai verde decât cămașa lui Gicuță [pădurarul satului].” Această ultimă precizare nu reușea decât cel mult să le smulgă interlocutorilor un tardiv zâmbet. Nu există cal verde: știau cu toții asta. Le-a spus-o, după slujbă, și popa din sat, fără a uita să le aducă aminte că ”așa se întâmplă cu cei ce nu-și fac timp să vină la slujbă, rătăcesc pe cărările lui Ucigă-l toaca; sper că ați priceput ce era de priceput, ai?”.

Până și copiii din sat l-au luat peste picior pe Nea` Gămălie cu al său cal de neînchipuit. Au început să râdă în urma lui când trece pe uliță, și încearcă să ghicească din mersul lui dacă nu cumva vine iar de la făgădău, poate cine știe cu ce-o să se mai laude că a văzut astăzi …

În schimb, spre surprinderea mea, baba lui l-a crezut. Pentru o vreme, seară de seară înainte de culcare, amândoi fiind așezați în pat, îl întreba pe Nea` Gămălie: ”Mai zi-mi odată: cum era calul ăla frumos pe care l-ai văzut în Valea Seacă?”. Iar Nea` Gămălie nu aștepta să fie rugat de două ori …

Dar Nea` Gămălie ar fi vrut să mai vadă calul acela verde, măcar încă odată. În zadar, însă, a mai trecut prin același loc; calul nu s-a mai arătat pe acolo. Nea` Gămălie încercă chiar să treacă în același moment al zilei pe Vale, exact pe aceeași cărare, în liniște deplină, sperând că astfel va suprinde încă odată în poiana ciudata făptură. Dar calul verde nu a mai trecut pe acolo.

După câteva luni, pierduse orice speranță de a-l mai revedea. Imaginea lui nu i se ștersese din memorie; încă îi mai povestea babei lui, seara, la culcare despre calul verde pe care doar el l-a văzut. Sătenii nu uitaseră nici ei; continuau să facă glume pe seama lui și îl întrebau zeflemitor, în fiecare zi, dacă nu cumva a auzit prin Valea Seacă nechezatul unui cal verde. Câțiva dintre amicii lui de la făgădău puseseră chiar pariu pe timpul care se va scurge până când Nea` Gămălie va pretinde că a mai întâlnit odată calul acela de poveste.

În dimineața aceea, Nea` Gămălie nu s-a mai dus în Vale la ora obișnuită. Nu mai avea rost să încerce. Nici măcar nu-i trecu prin cap să meargă în liniște: fluiera în doru` lelii o învârtită pe care o auzise nu demult în sat. Atunci, printre crengile sălciilor de pe malul pârâiașului, a văzut pentru a doua oară minunea aceea de cal. Și ce frumos era! Culoarea sa era atât de verde încât iarba părea ofilită. Nea` Gămălie se rezemă de una dintre sălcii și admiră în liniște frumosul armăsar care păștea liniștit … N-ar putea spune cât timp a stat acolo: o juma` de ceas sau vreo trei ore, e totuna. Era fericit.

În seara aceea, când Nea` Gămplie intră în făgădău, cu toții putură citi pe fața lui că ceva se întâmplase cu el. Spatele i se îndreptase, privirea lui parcă le sfredelea fețele … ”Să nu zici că l-ai văzut încă odată!” îndrăzni unul dintre cei așezați la mese, în timp ce îi făcu semn să ia loc lângă el. ”Ce să văd?” se miră Nea` Gămălie. ”Mârțoaga … calul ăla verde …” îl luă peste picior prietenul. ”Nu există așa ceva. Mă gândesc că oi fi văzut mârțoaga lui Tit, și din cauza soarelui mi s-a părut că e cine știe ce …” răspunse, fără să clipească, bătrânul. De undeva din spatele bodegii, Nea` Titi confirmă: ”Să știi că ai dreptate, astăzi iar mi-a scăpat iapa de pe pășune. Te pomini că o fi ajuns până în Valea Seacă, nerușânata …”

Odată lămurită situația, au uitat repede de calul buclucaș. Mai mult, din acea seară nimeni nu îl mai necăji pe Nea` Gămălie pe seama fantasmelor lui. Tot din acea seară – credeți-mă, că știu ce spun – n-a existat casă mai fericită de la prisaca lu` Titi și până în fundu` Văii Seci, decât cea cea a lui Nea` Gămălie și a babei lui.

Anunțuri

15 gânduri despre “Cine a mai văzut vreodată un cal verde?

      1. Comentariul nu are nimic de-a face cu postarea. Am ales sa va abordez la ultimul articol postat dupa ce citisem stirea ca veti conferentia la Arad in calitate de sociolog.

      2. …la Arad e preferabil sa mergi in calitate de gugustiolog…chiar daca nu esti calificat pentru aceasta…

  1. Frumusetea pe care incerci s-o impartasesti cu ceilalti …., si nu intelegi de ce ei nu se bucura … Bucuria frumusetii , sau frumusetea bucuriei e doar a celor care indraznesc ! E fara efervescenta , e fara exaltari sufletesti , e tradata doar de seninatatea ochilor care te privesc cu bucurie :

    – Stii , iti aduci aminte , am vazut un cal albastru ! Fii linistit , nu l-am mai vazut de-atunci, iar atunci cred ca mi s-a parut …..

    …………seninatatea si bucuria din ochi , tacuta , depune alta marturie ! Cine mai sta s-o analizeze , ,,pierdere de vreme” ….

    P.S.

    Mi-ai adus aminte de calul roz al lui Gauguin si furia lui cand i s-a refuzat lucrarea :
    – Cum indrazneste sa-mi critice lucrarea , el e artistul ?

  2. Multe se pot percepe din subiectul cu „Nea` Gămălie „!Si in Societate,Biserici multe minuni se intimpla si numai de unii ajung cunoscute…!!Unii ajung fericiti ca au ajuns sa le cunoasca si altii ajung ca cei din sat „sa-i ia peste picior”.Dar sa nu uitam ca in acest sistem cu o astfel de societate multe se pot intimpla ……..Depinde cum putem sa ne pastram fericirea personala si sa facem fata provocarilor care in viata ne apar din partea celor din jur…. 🙂

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s