Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și unde se duce.
Isus (sau Heisenberg, poate?)
Mă întreb dacă nu cumva este adevărată nu doar în științele bazate pe observație și experimentare, cum ar fi, de pildă, fizica și chimia, acea remarcă a fizicianului Werner Heisenberg (regret să vă dezamăgesc, dar nu la Walter White mă refer): ceea ce observăm nu este natura, ci natura supusă metodei noastre de cercetare. Metoda, instrumentele de lucru, contextul în care se desfășoară cercetarea: aceștia sunt factori determinanți în studiul naturii, în special în fizica cuantică (aș adăuga aici, în grabă, și științele despre om, bazate pe felurite studii și observații ale unor procese controlate, cum ar fi psihologia sau sociologia).
Natura îmi dă ce îi cer, după cum îi cer. Dacă aleg să măsor adâncimea unei ape cu o piatră agățată de o sfoară sau cu o prăjină … ea îmi va răspunde pe măsura metodei alese.
Nu este asta o realitate și în studiul Scripturii? Dacă ziceți că NU, este așa pentru că toți cei ce o deschidem descoperim exact același lucru, citind un anume text, adevărul acela absolut? Aha, care va să zică… Deci, DA.
Hm, este asta o dramă?
Aplicată teologiei și în special cercetării textelor Sfintei Scripturi, formularea lui Heisenberg ar putea suna cam așa: ceea ce descoperim în studiu nu este mesajul Scripturii, ci un mesaj al Scripturii supus metodei folosite și intențiilor care ne conduc în acel studiu.
Cartea îmi dă ce îi cer, după cum îi cer.
Nu vă grăbiți cu anatemele, rumegați nițel situația. Nu doare, vă promit.
Nu spun că nu e periculoasă afirmația, cel puțin la prima vedere, căci ea pare să lase loc pentru relativism și să dinamiteze orice încercare de înțelegere între diferite poziții teologice.
Însă …
Cine ar mai putea avea încredere în știință, dacă ceea ce spune Heisenberg este adevărat? Păi, se pare că lumea noastră civilizată, purtătoare de gadgeturi, are încredere în știință.[1] E ceva acolo care nu a putrezit, în ciuda atacurilor religioase, filozofice și ideologice. Nu văd acel relativism care să prospere din pricina diversității de metode și instrumente folosite în studii și observații. Cumva, chiar dacă grupurile de cercetători (sic!) nu se pun de acord întotdeauna asupra unor teorii (fapt observabil în special în psihologie și în științele sociale), nimeni nu contestă faptul că există un adevăr, unul de care ne apropiem tot mai mult, cu fiecare descoperire.
Nici în teologie nu cred că e loc de îngrijorare, chiar dacă peisajul este mult mai pestriț atât metodologic, cât și conceptual. Cumva, nu ajungem la aceleași concluzii plecând de la același text din Scriptură. Deh, metode, inducții, tradiții, agende. Ș-atunci suntem arminieni, reformați de ziua a șaptea, baptiști de viță veche, apostolici episcopali, ortovanghelici, mesianici; cu toate acestea, credem că există un adevăr, pe care îl căutăm cu pasiune. Unii cred chiar că l-au găsit, că ei îl posedă în exclusivitate; să nu le țină socoteală Dumnezeu de păcatul acesta!
Dar dacă Dumnezeul cerurilor și al pământului este atât de mare, El nu poate fi descoperit în același loc la fel de către toți (nu ați aflat asta de la mine). Paradoxul cu privire la El este că, în timp ce El rămâne neschimbător, e de fiecare dată, pentru fiecare, altfel. Dumnezeu este același altfel dintotdeauna.
Ah, da, nu vă mai țin pe jar și amintesc că mai există un factor determinant în observația teologică, unul absent în lumea științei (în orice caz, căruia nu i se recunoaște influența), dar care poate fi un adevărat game changer: Duhul Sfânt. Care nu se supune metodelor noastre, nici nu se împiedică de al noastre intenții, căci așa cum spune Mântuitorul, suflă încotro vrea. Este și motivul pentru care mă opresc aici.
[1] Da, se poate spune medicii și, în general, cei din breasla medicală au pierdut mult la capitolul încredere pe perioada Covidului, dar și aici cred că observația lui Heisenberg are o anume relevanță, dacă ne gândim la argumentele care au curs buluc din toate părțile, de nu mai știe nimeni dacă a fost cum a fost într-un fel cum tot a fost …
dyo 