Asta este, scumpi licurici, A.I. a intrat și în lumea noastră, a drepților închinători, iar acum, dacă este să spunem lucrurilor pe nume, va putea face tot. Adică: va predica (mai bine decât unii dintre noi) și va asculta predici, ne va învăța din Scripturi (tematic, pe cărți sau sistematic, cum vreți voi), va compune și interpreta cântări de închinare noi, se va ruga (în orice limbă veți pofti), va ține evidențele financiare ale Bisericii, va oficia nunți, botezuri și înmormântări, va oferi consiliere pastorală, va conduce cateheza cu noii convertiți, va trage clopotele, va citi Scriptură (în totalitate, de mai multe ori pe zi, în toate traducerile), va crea și distribui broșuri și calendare acolo unde este nevoie, îi va întâmpina cu un salut și cu un zâmbet pe cei ce vin la serviciile religioase, va participa la conferințe și seminarii, va reprezenta biserica la adunările cultice, va gestiona pagina de web a bisericii, se va ocupa de sonorizare (mai puțin la partea de cabluri, trivială totuși), va posti fără întrerupere (acum să vă văd!), va face acte caritabile etc, etc, etc. Iar pentru toate acestea, nu are nevoie de o soldă lunară, nici de o casă parohială, nici de concediu, nici de „un an sabatic”, nici de ziua liberă de luni, nici studii făcute pe la înainte școli, ci doar de un ștecher bine înfipt în priză și de o conexiune decentă de Wifi.
Da, vă înțeleg îngrijorarea. Dacă A.I. va face tot, s-ar părea că nouă nu ne mai rămâne nimic de făcut. Unii ar putea trage un folos din asta, de ce nu.
Dar, stai: am zis că va putea face „tot”? Ei, nu chiar … Poate că nu o să vă vină la îndemână unora, dar eu cred că există totuși un lucru pe care AI încă NU îl poate face, iar asta pentru că soluția tehnică nu este încă la îndemână și, în plus, nu știu de ce, plutește în aer impresia că nu vor fi prea mulți interesați să o implementeze: nu poate să participe la Cină (Euharistie).
Va putea face totul, să rostească un discurs motivațional, în care să invite poporul la cercetarea lăuntrică, să citească textele despre Cină din Scriptură, să frângă pâinea și să o ridice împreună cu paharul de vin până la … oops!
Nu va putea mânca cu noi din pâine, nici nu va putea bea din același rod al viței cu noi.
Fără asta, îmi zice un prieten, toate cele cultice se destramă. Are sau nu dreptate? Eu nu știu, de aia vă întreb.
Totuși, o voi spune: este posibil ca tocmai Cina Domnului să fie cea care ne va oferi șansa supraviețuirii ca vredinici mărturisitori ai minunatei părtășii cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul, într-o lume în care, în curând, nu vom mai ști cu cine ne împărtășim distribuirile și aprecierile … cu un om, robot, algoritm sau cu vreun alt dobitoc de acest soi nefiresc.
dyo 