Addio del passato – o lecţie despre trecut

Mi-am mai pus eu odată problema resetării, a repoziţionării noastre pe cale înspre un viitor glorios, în ciuda unui trecut mizer. Aceasta este nu de puţine ori o condiţie capitală a înscrierii în cursa spre succes: să poţi să laşi deoparte cele ce s-au dus, să uiţi ce este în urma ta şi să alergi spre ţintă …

Se poate şterge trecutul? Poate fi el îngropat, ferecat bine şi ascuns de indiscreţi? Există vreun “Delete” care să şteargă petele cele vechi, eludând cu graţie drăceasca invenţie numită “Recycle bin”?

Nu, trecutul nu se volatilizează în uitare; materializat în angoasele prezentului şi girant pentru un viitor mai mult sau mai puţin fericit, bagajul experienţelor noastre trecute se ţine scai de noi, orice am face.

Mi-am dus aminte despre condiţiile pe care le citim în 1 Timotei despre cei ce se califică în slujba de episcop sau pentru a fi constite ca văduve. Unele dintre condiţii sunt profund ancorate în trecut: să aibă o bună mărturie (nu se zideşte peste noapte şi se pierde atât de repede!) sau, mai evident la văduve, “să nu fi avut decât un singur bărbat”. Nimeni nu mai poate da timpul înapoi pentru a-şi îndepărta tinichelele din CV. Ce-ai zis, ce-ai făcut, ce-ai iubit, ce-ai suferit … rămâne.

Puţine mai sunt partiturile muzicale care să mă emoţioneze şi astăzi, aşa cum o făceau cu vreo două decenii în urmă. Addio del passato, celebra arie din Traviata lui Verdi, este una dintre acestea. E o pagină de o mare sensibilitate, expresia disperării unei femei care constată că trecutul ei de femeie uşoară nu poate fi înlăturat pentru a face loc unui alt început. Singura care mai poate să o despartă pe biata femeie de ruşinea vremurilor de odinioară este moartea …

Vă propun o audiţie a acestei bijuterii muzicale în interpretarea Angelei Gheorghiu, cea care a avut de luptat – şi a biruit! – cu încăpăţânarea italienilor care nu o puteau vedea strălucind în rolul Violetei taman la ei acasă, la Scala. Doritorii pot, desigur să o asculte şi pe Maria Callas, probabil cea mai bună interpretă a acestui rol din toate timpurile, AICI.

Eu zic că putem fi mândri şi de Angela noastră, pe deoparte, şi putem să ne bucurăm din plin de frumuseţea unei emoţionante mărturii verdiene despre o condiţie a inimii fiecărui om, una pe care numai sângele Mântuitorului nostru o mai poate restaura.