În contextul în care toate sunt făcute să circule între noi, cu viteze tot mai mari și în special prin mijloace vizuale, hermeneutica, privită ca spațiu al înțelegerii unui conținut anume, devine desuetă, inutilă, dăunătoare chiar. Nu ai timp, totul curge prea repede: blochezi rândul, nu vezi? Dacă pentru postmodern totul era interpretare, începând cu realitatea însăși, pentru omul zilei de astăzi totul este flux de date. Informația care curge, aceasta e realitatea. Hermeneutica e statică, în orice caz mult prea lentă, de aceea trebuie să moară. Nu cei ce interpretează lumea dețin acum puterea, ci ce ce distribuie cât mai mult, acolo unde trebuie.
Căci a vedea este a înțelege.
dyo 
noi nu gândim, distribuim 😦 sau debităm tons of garbage… e un motiv pentru care fake news prosperă…
Yes, but…suntem aceiasi oameni, nu s-a facut schimb de populatii cu alte planete. Ne-am adaptat doar la viteza si cantitatea fluxului de informatii si le procesam la viteze sporite asa cum nu inoti in stilul butterfly cand esti prins de inundatii. False alarm, I would say 🙂
nu sunt convins de faptul că ne adaptăm suficient de repede. mai mult, impresia mea este mai degrabă de resemnare placidă și (ușor) plictisită în fața inefabilului șuvoi de date; ca orice impresie, admit că ar putea fi nu doar subiectivă, ci și solitară, excentrică, ca cea a ultimului vânător de gazele pripășit pe sub aurora boreală … 😉