Până nu de mult, am preferat mai consacratul și parcă mai elegantul ”cinematograful”. Sau ”lumea filmului”. Sau ”lumea cinematografiei”. Sau, pur și simplu, ”filmul”.
Am întâlnit însă în cartea lui Mircea Văcaru, Îndrăgostit de Tarkovski, și această ciudată formă:
Dacă e doar una … nu se pune. Recent însă, am găsit într-o altă carte același cuvânt:
Cezar Gheorghe, Gândirea-cinema (București: Cartea Românească, 2014)
Îmi pare că sună oarecum țărănește, dar treacă de la mine. Vreau să știu însă dacă această folosire a cuvântului este corectă. Mă lămurește cineva?
dyo 
Am căutat în DOOM, cinema figurează ca substantiv neutru, dar nu sunt date declinări ale cuvântului. De obicei sunt date declinările, se spune forma cuvântului la plural, la genitiv etc. Ceea ce mă face să bănuiesc că ar fi invariabil. Oricum, înainte de DOOM, în dicționarul din 86, cuvântul figura ca invariabil.
Să vedem dacă alții știu mai sigur.
Ah, am uitat. Însă, dacă un scriitor vrea să-l folosească așa, licență poetică și gata! 😀
Înțeleg, poate fi un cuvânt în curs de ”consacrare”; în acest caz, bănuiesc că nu se pune problema folosirii lui într-o scriere cu pretenții academice.
Am și vrut să-ți scriu ulterior că nu ți-aș recomanda, totuși, folosirea lui în lucrări.
O parere. Articolul hotarat are rolul de a ajuta substantivul sa delimiteze in mod precis-hotarat-obiectul denumit.Articolul hotarat propriuzis ,spre deosebire de posesiv si cel demonstrativ, nu apare ca un cuvant de sine statator ,ci se alipeste la sfarsitul substantivului : om-UL, obiect-UL, calendar-UL,cinema-UL…etc.
Este o diferență majoră între cuvintele „cinematograf” și „cinema”. Primul se referă la sala de proiecții de filme, pe când al doilea vorbește despre filme ca încadrare de gen. De exemplu, când spui „cinema rusesc”, te gândești deja la o serie de filme rusești care îi dau specificitate. La fel, dacă spui cinema-ul noului val francez, faci, de fapt, o încadrare ideatică și ideologică a filmelor ce se încadrează în curentul respectiv.
Dacă cineva spune „Merg la cinema” , nu este corect, dar intră în cadrul cuvintelor prescurtate, cum ar fi „merge la grăd/facultă” etc. Corect, în limba română, ar fi „Merg la cinematograf”, dacă nu cumva cinematograful respectiv și-a luat numele din franceză (cinéma) sau engleză (cinema).
În principiu, sunt de acord cu ce ziceți. Totuși, iată ce zice DEX-ul:
CINEMATOGRÁF, cinematografe, s. n. 1. Local de spectacole destinat proiectării filmelor în fața publicului spectator. Mie dați-mi străzi pavate, Măturate, Dați-mi cinematograf! TOPÎRCEANU, P. O. 25. 2. (Cu înțeles abstract) Arta sau tehnica cinematografică. V. cinematografie. Cinematograful sovietic a folosit pentru prima oară bogăția de procedee ale artei cinematografice, pentru a exprima prin intermediul lor conținutul de idei al lucrărilor dramatice prezentate în filme. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/1. Astăzi, cinematograful reprezintă… una dintre armele ideologice cele mai prețioase, mai necesare poporului muncitor din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 9/2.