Această postare este a treia la rând pe tema ilustraţiei Mântuitorului cu duhul care se întoarce, împreună cu alte şapte, în omul din care a fost alungat odată. Prima a fost o comparaţie între abordările lui Beni Fărăgău şi Iosif Ţon ( AICI ) iar a doua o analiză a perspectivei lui Joachim Jeremias, aşa cum este redată ea în cartea Parabolele lui Iisus ( AICI ). Motivaţia acestui demers rezidă în importanţa pe care Iosif Ţon o dă, în cadrul noii sale teologii, problemei posesiunilor demonice. Am văzut mai multe materiale în care domnia sa face referire la această descoperire epocală: creştinii pot fi şi ei subiectul posesiunii divine, manifestate vizibil mai ales prin diverse boli şi neputiinţe. Ilustraţia Domnului Isus joacă un rol important în teologia lui Iosif Ţon; găsesc că merită să reflectăm puţin asupra acurateţii gândirii sale în problema aceasta a duhurilor.
Mai întâi, vă voi propune încă o abordare baptistă a textului. Ea vine din partea fratelui Dragomir Stancu, un pastor poate prea puţin cunoscut având în vedere că totuşi a scris două serii de studii biblice destul de consistente: unul pe Apocalipsa, în trei volume, şi altul pe Evanghelii, în nouă volume.
Promit că într-un viitor cât mai apropiat o să vă prezint mai în detaliu lucrarea acestui pastor pe care am avut ocazia să îl ascult în mai multe rânduri predicând la Biserica Baptistă Libertăţii din Târgu Mureş. De data asta mă voi referi strict la modul în care interpretează el ilustaţia din Matei 12:43-45 şi Luca 11:24-26. Toate citatele sunt din cartea sa Studii asupra Evangheliilor, vol. IV, paginile 107-112.
Premisa iniţială de la care pleacă fratele Dragomir este aceea a libertăţii cu care au fost înzestrate de Dumnezeu fiinţele create de El, atât oamenii cât şi duhurile. Ca şi oamenii, duhurile rele sunt libere şi pot lua decizii după bunul lor plac, atât timp cât nu au de-a face cu Mântuitorul şi cu cei ce sunt ai Lui.
De aici încolo urmează câteva idei prin care ni se propune înţelegerea întregului text.
Prima: Un suflet gol este mereu sub atacul duhurilor rele.
Aici fratele Dragomir se apropie de ideea ţonistă că “duhului rău nu îi place să locuiască altundeva decât într-un suflet omenesc.”, formulată puţin diferit: “demonii, în neliniştea lor, au o singură plăcere: să intre în om şi să-l corupă cu tot felul de păcate”. De unde ştie fratele acest lucru … e un mister pentru mine.
A doua: Numai El (Mântuitorul) ne poate umple golul sufletului
Este clar că vulnerabilitatea casei constă în faptul că a fost găsită goală. Pe deoparte, spune fr. Dragomir, curăţenia casei îl protejează pe om de intenţiile unui duh rău, care atacă singur, dar poate fi învinsă în faţa atacului susţinut de către opt duhuri. O idee interesantă, chiar dacă speculativă şi ea.
A treia – concluzia: Domnul Isus transmitea prin această ilustraţie un mesaj cu două obiective: unul naţional, legat de respingerea lui Mesia de către evrei, şi unul universal, legat de respingerea de către întreaga lume a Mântuitorului. În ambele cazuri, absenţa Fiului lui Dumnezeu dintre oameni are consecinţe dezastuoase pentru aceştia.
Accentul fr. Dragomir în descrierea felului de materializare a posesiunii demonice nu are nimic de-a face – în acest text – cu boala, cum pretinde Iosif Ţon, ci cu păcatul, cu dependenţele şi cu dorinţele murdare care îl conduc pe om. Acestea îl vor duce pe om la nefericire, una vremelnică acum pe pământ şi una veşnică, urmare a Judecăţii finale.
Concluzii pe seama celor patru abordări
Am observat modul de interpretare al ilustraţiei Domnului Isus din perspectivele a doi baptişti (Beni Fărăgău şi Dragomir Stancu), un luteran (Joachim Jeremias) şi, cu sau fără voia dumneavoastră, un baptist carismatic (Iosif Ţon). Sunt convins că mai sunt şi alte oferte pe piaţa hermeneutică contemporană românească. Eu însă nu mi-am propus o analiză de dragul analizei în sine ci am dorit să vă provoc la a cântări cu seriozitate modul în care Iosif Ţon îşi argumentează traiectoria teologică pe care s-a înscris. Pentru că nu am o licenţă în teologie, sunt conştient de fragilitatea ofertei mele; totuşi eu cred că miza disputei “Ţon – baptişti” are de-a face în primul rând cu marea masă a sufletelor neşcolite în academii şi institute. Teologii sunt o minoritate – cei mulţi şi neinstruiţi în subtilităţi conceptuale formează însă majoritatea credincioşilor. Teologii se ceartă – noi avem alegeri de făcut.
Observaţiile următoare exprimă părerea mea în această problemă; nu trebuie să fiţi de acord cu mine. Vă voi preţui în continuare ca pe nişte fraţi şi surori în Cristos chiar dacă mă veţi ofensa cu necredinţa voastră …
1. Patru oameni – patru metodologii diferite
Beni Fărăgău
Abordare contextualizată, pe carte, urmărind linia ideatică a mesajului autorului
Dragomir Stancu
Abordare din perspectiva a câtorva comentatori diferiţi
Face o armonizare între textul lui Matei şi cel din Luca
Perspectiva de ansamblu este insuficient scoasă în evidenţă; textul pare rupt din Evanghelii şi tratat ca unul de sine stătător
Joachim Jeremias
Abordare contextualizată în cultura şi limba vremii respective
Pilda este pusă în relaţie cu alte pilde care transmit un mesaj unitar
Lipseşte contextualizarea în carte – Matei sau Luca
Iosif Ţon
Încadrare teologică între alte învăţături ale Noului Testament – Ioan, Romani, 1 Ioan
Lipseşte un minim de contextualizare pe carte sau pe o temă principală a lucrării lui Isus
Caută să umple golurile din acest text cu pasaje din Ioan
2. Integritatea demersului hermeneutic
Evidenţierea dimensiunii naţionale a ilustraţiei, sugerată de Matei 12:45 este prezentă la Beni Fărăgău şi Dragomir Stancu; este abia amintită de Joachim Jeremias şi ignorată complet de către Iosif Ţon.
Speculaţii:
“Dar paradoxul este că omul este neputiincios în faţa duhului necurat, el pare să aibă totuşi libertatea şi puterea de a da afară de Acela care l-a eliberat de duhul necurat.” – Beni Fărăgău
Demonul singur este neputiincios în faţa unei case “măturate şi împodobite” susţine fr. Dragomir Stancu
Ideea că această pildă are un mesaj unitar în relaţie cu alte pilde care subliniază “calcularea înţeleaptă a costurilor” are şi ea o doză de speculaţie la Joachim Jeremias
“Domnul Isus ne spune că duhului rău nu-i place să locuiască altundeva decât într-un trup omenesc.” – Iosif Ţon
3. Analiză pe text
Dintre cei patru, doar Joachim Jeremias face o analiză din punct de vedere literar a pasajului. Competenţele sale în domeniu sunt unanim recunoscute.
Aşadar:
- Împletind analiza făcută de Jeremias şi adăugând la ea argumentarea bine contextualizată a lui Beni, aş spune că poporul care privea la Isus, la Domnul venit între ei cu mireasma proaspătă a Împărăţiei, nu avea altceva de făcut decât să suporte consecinţele ofertei lui Dumnezeu, în toată grozăvia lor: o viaţă în focul şi sabia pe care Mesia le-a adus pe pământ sau una a dezastrului total. Aceasta a fost vremea cercetării acelui neam viclean. Iată că li se va lăsa casa pustie ( Luca 13:35 ) şi atunci vor suporta teribilele consecinţe ale absenţei lui Cristos din mijlocul lor. Grozav avertisment şi înfricoşătoare ofertă: viaţă din belşug sau o groaznică pierzare. Are cineva însă o variantă mai bună, o ofertă mai sustenabilă decât Acest Dumnezeu surprinzător?
- Iosif Ţon abordează mai degrabă speculativ textul. Citindu-i ultimele comunicate şi pasaje din cărţile pe care le-a scris, constat că este stilul său de a se plimba mult prin diverse texte şi de a aborda decontextualizat pasajele pe care le foloseşte. Înclin să cred că au dreptate cei care spun că această teologie a fost formată în pripă, bazată pe o metodologie defectoasă şi, tocmai de aceea, îndoielnică. Asta este părerea mea.
dyo 
Excelent, Dyo. Si ziceai ca nu esti teolog? Nici macar amator, in sensul in care Marius Cruceru foloseste uneori acest cuvint?
Va multumesc pentru aceasta analiza
Sunt deacord cu ea.
Surprinzator!!! Dumnezeu intr-adevar!
Cunoscand pragmatismul evreilor nu ma mir ca n-au acceptat oferta lui Dumnezeu ilustrata prin pilda. Totusi inteleg ca Dumnezeu in harul Lui a avut o oferta mult mai generoasa de facut, nu numai lor ci lumii intregi.
Accept ideea ca duhurile pot locui in oameni (nici nu se poate dovedi contrariul, din contra), dar ce nu inteleg eu totusi e de unde scot carismaticii (si Ton) ideea ca trebuie sa ne ocupam noi de facut „curat in casa” – casa fiind omul – scrie negru pe alb ca e treaba „Celui mai tare”!
Ce ar trebuii sa ne framante pe noi e ca omul sa auda oferta, nu facutul de exorcizari.
Intrebare practica pentru Dyo si Danut Manastireanu
La modul teoretic poate ca Beni Faragau are mai multa dreptate decat Ton dar hai sa luam un caz practic.
Un om intra intr-o stare de depresie profunda si ajunge sa se sinucida. Ce a cauzat sinuciderea? Depresia sau un duh demonic care a ajuns sa-l stapaneasca? Parerea mea e ca depresia care in final te duce la sinucidere este cauzata de un duh demonic pentru ca doar satana vrea distrugerea oamenilor.
Ca sa complic putin lucrurile. Un copil crescut in bisderica, cu tata pastor si doctor in teologie, ii moare mama in accident de masina, el cade intr-o depresie profunda, este dus la psihiatru pentru tratament dar fara nici un rezultat. In final se sinucide. Asta e caz real si stiti si voi despre cine e vorba.
A fost sinuciderea rezultatul unei influiente demonice? Eu cred cs da. Voi ce credeti?
Mai intai, nu cred ca Beni Faragau ignora sau neaga activitatea demonica din zilele noastre, deci nu poate fi pus in contrast cu Iosif Ton in aceasta privinta.
Contrastul pe care l-am evidentiat intre ei este de metodologie in apropierea de Scriptura, in mod particular de textul din Matei 12:43-45.
Cred ca la Beni Faragau transpare ideea, care lipseste la Ton, ca absenta lui Dumnezeu din viata unei persoane este sinonima oricum cu alienarea si distrugerea. Daca nu Il ai pe Cristos in inima, oricum esti un nenorocit! Eventualele duhuri care te vor stapani nu fac altceva decat sa iti grabeasca pierzarea …
Asa ca da, sunt de acord ca un duh poate fi vinovat de sinuciderea unei persoane, dupa cum cred ca este posibil ca cineva sa isi produca acest rau prin propria-i decizie, din pricina propriei alienari, fara o interventie demonica directa din afara. Raspunsul difera asadar de la caz la caz …
Aceasta este parerea mea, de novice in astfel de chestiuni. Poate Danut ne ajuta sa vedem lucrurile mai in profunzime …
Nu am vrut sa spun ca Beni Faragau ignora sau neaga dar mie, sincer a inveput sa imi placa mai mult Beni Faragau decat Iosif Ton, are o alta abordare si este foarte profund.
Ideea e ca adevarul este undeva la mijloc. Exista boli cauzate de pacat (spre exemplu betia care iti distruge ficatul), boli ingaduite de Dumnezeu in viata unui credincios cu scopul de a-l curati / elibera de anumite pacate la care credinciosul nu poate sau nu vrea sa renunte. Odata ce credinciosul se pocaieste si renunta la pacatul respectiv Dumnezeu inaltura si boala. Din martura Dorei tocmai un astfel de caz se pare ca a fost si nu o vindecare datorita unui dar supranatural a lui Demeter.
Exista boli care sunt spre slava lui Dumnezeu si care pot sa tina toata viata (Joni Ericson Tada) si pot sa fie si boli cauzate de influiente demonice ( anumite cazuri de sinucudere spre exemplu). Dar mi se pare gresit sa consideri ca in spatele oricarei boli se afla un duh rau. Durerea de dinti e cauzata de o carie, durerea de picior de un os rupt etc etc. Aici este exagerarea strajerilor cu care nu sunt de acord.
Ma bucur ca l-ai inclus pe Dragomir! Merita mai multa atentie macar pentru cei peste 40 de ani de munca.
Da, si eu zic ca merita. Totusi, va trebui si el evaluat cu obiectivitate in intregul lucrarii sale, cu puncte tari si cu deficiente …
Deci Domnul Isus a scos duhuri necurate din oameni, ele l-au recunoscut, au vorbit cu El. Domnul Isus spune cum ii vom recunoaste pe cei care il urmeaza pe el, si anume ca vor face mai multe semne si minuni decat a facut El. Domnul sa aiba mila de noi toti!
Iar Pavel spune ca noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sant in locurile ceresti.” Efes 6:12
Atentie, eu nu contest nici existenta duhurilor necurate, nici felul in care Isus Cristos a scos demoni, nici lucrarea lor actuala etc, etc.
Eu doar spun ca textul acesta este o pilda, motiv pentru care trebuie studiat ca atare si nu dogmatizat in mod literal. Asa cum pilda semanatorului nu vorbeste despre agricultura ci despre Cuvantul Imparatiei si despre felul in care oamenii se raporteaza la el, nici aceasta pilda, inspirata dintr-o imagistica comuna acelor vremuri, nu vorbeste despre exorcizare per se, ci ne transmite un adevar de mare importanta cu privire la ce inseamna sa fi cu Cristos pana la capat sau a a fi impotriva Lui, fie si numai prin indiferenta fata de Persoana Sa. Atat.
Cel putin in capitolul 11 din Luca, unde pilda apare imediat dupa acuzatia care i se aduce lui Isus ca scoate draci cu ajutorul lui Beelzebul, ea poate fi interpretata (nu este interpretarea mea) in contextul comparatiei pe care Isus o face intre lucrarea Sa si lucrarea evreilor, care si ei scoteau draci. prin urmare, lucrarea lor ramine goala, nu este o lucrare eficienta. adevarata scoatere a dracilor este a lui Isus, sa spunem asa.
si in Matei 12 este legata de acest lucru, chiar daca pilda nu este asezata imediat dupa acuzatia lor, ci la sfirsit.
mi se pare o abordare echilibrata.
oricum a extrage de aici o invatatura potrivit careia crestinul ajunge din nou in puterea satanei mi se pare a violenta textul, a-l incarca de semnificatii extrase din alte texte (ma intreb care: Evrei 6? 2 Petru 2? texte care vorbesc clar despre posibilitatea caderii credinciosului?) si a-l incadra fortat in aceasta invatatura.
iar a aplica acest text pentru diferite cazuri particulare pe care le-am intilnit sau vazut mi se pare din nou riscant
Interesanta perspectiva: sa scoti draci e un lucru, mai conteza si ce pui in locul lor. Totusi, nu imi dau seama ce anume din context ne-ar putea conduce la ideea ca Isus facea comparatie intre exorcizarile Sale si cele practicate de evrei. Oricum, faptul ca ramaneau atatea duhuri „nescoase” era deja o dovada a plafonarii capacitatilor exorcistilor iudei din acele vremuri … mai mult nu puteau; chiar si ucenicii au experimentat contacte cu duhuri care le depaseau „competentele”.
faptul ca Domnul spune lucrul acesta imediat dupa ce ii intreaba: „Fiii vostri cu cine ii scot?”
oricum nu mi se pare deplasata interpretarea.
si intr-adevar exorcizari exista si in alte religii si atei scapa de pacate, este casa lor „plina” de Cristos?
Nu zic ca e deplasata interpretarea, incercam doar sa inteleg de ce ar fi vorba de o comparatie acolo. Posibil.
Pana la urma acesta este esentialul: cel ce nu este in Cristos sau, in paradigma noastra „care nu il are pe Cristos”, este in mare primejdie. Dupa mine nici nu mai este chiar asa esential daca, dupa aceea, vin duhurile inapoi peste el: omul e deja suficient de alienat ca sa se indrepte cu certitudine „matematica” înspre pierzanie … oricât de curata şi împodobita îi este casa.
Tare mi-e teama ca multi crestini au ramas in conceptie la nivelul Bibliei cu ilustrate pentru copii unsw era infatisata inima omului neagra si plina de demoni ca apoi cand vine Isus, El face alunga demonii, face curat si locuieste El in ea. Din pacate realitatea nu este nici pe departe asa de roza ca in povesti.
O alta problema majora este limbajul. „Plin de Duh”, cuvantul plin te duce inevitabil cu gandul la a umple un pahar cu apa, ca sa luam cel mai banal exemplu. Daca paharul e plin cu apa nu mai poate fi plin si cu altceva. Toate imaginile astea insa sunt fundamental gresite.
Duhul Sfant este o Persoana, este Dumnezeu. Botezul cu Duhul Sfant este o promisiune a lui Dumnezeu dar in acelasi timp este si o porunca. Isus Hristos ne-a chemat la o viata care este imposibil de trait cu fortele si resursele omenesti ( iubiti pe cei ce va urasc, faceti bine celor ce va fac rau, binecuvantati pe cei ce va bleastama) si ne-a dat o chemare (Marea Trimitere) care este imposibil de implinit cu resurse omenesti. Pentru a implini toate astea, El ne-a promis „o Putere de Sus cand se va cobora Duhul Sfant peste voi”. A fi Plin de Duhul Sfant inseamna ca Duhul Sfant sa fi ‘coborat in viata ta” dar in acelasi timp are si o latura umana, a a asculta de indemnurile Lui. Duhul Sfant este deci o Persoana care vine in primul rand sa ne dea putere si apoi sa ne calauzeasca / influienteze. Dumnezeu nu pune insa nici o bariera intre crestini si Satana si crestinul poate sa fie influientat si de Satana. Altfel spus Duhul Sfant iti spune: Fa asta iar diavolul iti spuna: Fa altfel iar omul este pus in fata alegerii. Daca il iubeste pe Dumnezeu, asculta de Duhul Sfant (iubirea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui) daca nu asculta de Satana.
Daca privim lucrurile din perspectiva asta, atunci se prea poate ca un crestin sa asculte in anumite privinte de Duhul Sfant iar in altele de Satana. Spre exemplu un crestin care il iubeste pe Dumnezeu pastreaza totusi in sufletul lui niste resentimente fata de cineva. In domeniul respectiv crestinul asculta de Satana / duh de neiertare, spuneti-i cum vreti. Sfintire este exact procesul prin care omul invata sa asculte de Duhul Sfant mai mult decat Satana si dureaza toata viata. A fi „Plin de Duhul Sfant” inseamna pana la urma a asculta in totalitate de El iar daca nu asculti de El poti sa fii influientat de duhuri demonice.
Sa nu uitam cazul lui Petru: odata zice: Tu este Hristosul Fiul Dumnezeului celui viu, prin Duhul Sfant completez eu iar cateva minute mai tarziu spune: sa nu ti se intample asta iar Isus ii spune: inapoia mea Satano, deci e clar ca Petru a fost ‘calauzit’ de Satana
Hai sa va spun si eu ceva,fratilor dragi:Fratii mei nevazatori si eu invatam de ani buni Sfanta Scriptura cu fratele Beni Faragau pe carti intregi,cu exegeza serioasa si cu aplicatii practice in umblarea zilnica prin ascultarea de credinta,cu bazele Vechiului Testament bine puse si legand mereu prin Cristos si prin calauzirea Duhului Sfant Vechiul de Noul Testament.Din cauza acesta nu mai putem cobori standardul si suntem mult mai greu de ratacit in ce priveste doctrina si trairea biblica.
In ce priveste galceava teologilor,nu sunt indreptatita sa ma pronunt,dar ea ma intristeaza si constat ca ne face rau si ca-l bucura pe cel rau.
Indraznesc insa sa va spun ca fratele Beni nu se incadreaza in nici o cutiuta teologica si in nici o eticheta inventata de oameni,pentru ca dansul nu isi face teologia ,ci si-o extrage studiind Scriptura si cautand sa inteleaga tot ce ne descopera Dumnezeu in contextul in care a fost dat.Dumnealui onoreaza ca nimeni altul,decat poate Martyn lloyd Jones,atat Cuvantul intreg,cat si inspirarea lui de catre Duhul Sfant.De ce?Pentru ca a ales sa se smereasca in fata unui Dumnezeu care Se reveleaza atat de minunat si de indestul in Biblie.Nu stiu daca fratele Beni ar fi de acord cu faptul ca am intrat la acest comentariu,dar noi,cei multi din tara asta care studiem cu dansul astfel Scriptura de ani multi,suntem foarte indatorati acestui om,fara sa-l idolatrizam ,dar si fara sa-l comparam cu altii din Romania.Altfel imi sunteti dragi cu totii in Cristos Domnul si acum imi e drag mai ales fratele Ton,poate pt. ca are mare nevoie de rugaciunile noastre.Eu nu am familie decat marea familie spirituala,dar in spatele fiecarui om al lui Dumnezeu vad si familia sa si de aceea ma rog mult pentru familiile tuturor.Domnul a promis si ne va pazi cu puterea Sa de orice atac demonic,doar sa-L ascultam pe Cuvant.Si la urma urmei nu-i rau nici faptul ca starnindu-se aceasta galceava ne obliga pe fiecare sa ne asezam mult mai serios si profund sub Scriptura.In acelasi fel, nu consider gresit nici sa aprofundez Evangheliile ca sa caut toate poruncile Domnului Isus si sa vad unde sunt deficitara in ascultare.Cred ca cel mai mare merit al fratelui Beni este ca ne-a invatat si ne-a atras mereu atentia nu asupra oamenilor mentionati in Biblie ,ci asupra Dumnezeului Scripturii si asupra lui Cristos din Geneza pana in Apocalipsa.Multa sanatate va doresc fiecaruia!
„In ce priveste galceava teologilor,nu sunt indreptatita sa ma pronunt,dar ea ma intristeaza si constat ca ne face rau si ca-l bucura pe cel rau”(rodica)
Rodica are dreptate aici dar ce e de facut frati dragi?! 🙂
La care dintre teologi (cu scrierile lor cu tot) sa renuntam?
Ziceti repede care teologi au dreptate si care nu!
„Indraznesc insa sa va spun ca fratele Beni nu se incadreaza in nici o cutiuta teologica si in nici o eticheta inventata de oameni,pentru ca dansul nu isi face teologia ,ci si-o extrage studiind Scriptura si cautand sa inteleaga tot ce ne descopera Dumnezeu in contextul in care a fost dat”;
Nu cred ca toti teologii crestini la un loc isi extrag ideile din Coran; nici ca Beni n-ar fi teolog in felul lui, Dumnezeu sa-l aldoiasca si sa-l imburde’n rai! 🙂
Dyo, stii cumva unde pot fi achizitionate cartyile lui Dragomir Stancu?
Eu am primit cadou toata seria. Le-am vazut si in Brasov intr-o librarie: mi se pareau cam scumpe. Cred ca Vio are o filiera pe care s-ar putea obtine direct de la autor (el vine ocazional sa predice in Tg. Mures); momentan nu este in tara dar in cateva zile se va intoarce si o sa-l intreb.
Revin cand o sa am un raspuns.