Vacanță în Grecia – Golful Corintului (1)

În anul trecut (2019), după nu puține frământări, datorate faptului că am găsit destul de greu referințe folositoare despre zona în sine, am decis să dau o șansă unei destinații nu foarte accesibile turismului în masă din Grecia. De vreo câțiva ani am tatonat ideea, dar abia cum am decis să o materializez: o vacanță petrecută pe costa nordică a Golfului Corint. Este o zonă despre care știam că are țărmuri mai abrupte și, din acest motiv, este mai zgârcită în plaje. Cu excepția orașelor Patras, Nafpaktos și Galaxidi, restul așezărilor sunt destul de puțin cunoscute; Patras este un oraș foarte mare, însă nu foarte interesant din punct de vedere turistic, Galaxidi pare a fi, cel puțin din auzite, o așezare cochetă și cam atât, iar Nafpaktos (vechiul Lepanto), care fără îndoială reprezintă un punct de interes, mi s-a părut mai potrivit pentru un repaus de vreo o zi, poate două.

În sfârșit, iată-ne la drum! În Grecia continentală, practic, orice călătorie este relativ scurtă. Autostrăzile sunt neaglomerate, țara nu este grozav de întinsă. Am plecat din Psakoudia (Halkidiki) pe la vreo nouă dimineața, pentru ca după-amiază să ajungem deja să testăm apele Golfului Corint.

Traseu

Am ieșit, așadar, din Halkidiki, pe autostrada ce înconjoară Tesalonicul pentru a coborî spre Atena. Până la vreo 15-20 km depărtare de oraș totul a mers fără întreruperi. Urmează, însă, stațiile de plată ale taxelor de drum, plasate cam la vreo 50 de kilometri una de alta; la fiecare dintre ele lași cam între 2 și 4 euro. În total, până la părăsirea autostrăzii, după vreo 300 de kilometri, am plătit în jur de 15 Euro, asta e.

Dar a meritat. Un lucru bun de menționat aici este că întreaga șosea a fost finalizată; nu cu mulți ani în urmă, în zona Muntelui Olimp traseul era deviat pe o șosea obișnuită, pe două benzi, care trecea pe lângă Platamonas, Nea Poroi și alte câteva stațiuni destul de mari, destinate în special turiștilor est-europeni. GPS-ul meu nu era la curent cu noua stare de lucruri, așa că a fost o surpriză plăcută să vedem cum timpul de călătorie scade semnificativ, datorită noului tronson de autostradă pe care l-am folosit.

Undeva după Lamia ieșim de pe autostradă pe un drum sinuos, care trece printre munți. Deoparte este muntele Gionas, de alta mult mai cunoscutul Parnasus (tot pe aici este și drumul spre Dephi, vizitat într-unul din anii trecuți, un sit arheologic musai de văzut).

Traseul este spectaculos. E adevărat, mergem mai cu o viteză considerabil redusă, din pricina serpentinelor, dar peisajul face toți banii. Nu este vorba doar de munți. Trecem și pe lângă câteva localități cocoțate semeț pe stânci. La un moment dat am trecut printr-un sat cu drumuri înguste și parcă împietrite în veac, cu oameni pe care timpul i-a uitat în contemplare …

Chiar și după ce trecem de zona înaltă, înainte să ajungem să vedem marea, relieful ne fascinează încă, iar asta în special din pricina unei deloc prietenoaste aridități. Pietriș, stânci și smocuri de iarbă, eventual vegetație pitică. Și pustietate. Nu ne vine să credem, privind colinele din fața noastră, că dincolo de ele vom întâlni cu adevărat marea cea mare.

În sfârșit, când ajungem să o vedem, suntem undeva sus, pe o astfel de colină (munte?). În zare, albastrul mării, păzit de orizonturile Peloponesului, ne încălzește inimile pe loc. Jos, pe țărm, ne așteaptă Eratini, destinația noastră.

Cazare etc.

Am găsit pe booking o cazare covenabilă la Holiday Tofolona, situată la vreo 2,5 km de centrul localității (într-o zonă foarte liniștită, așadar), dar pe malul apei. Condițiile au fost excelente. Ne-am bucurat aici de unul dintre cele mai frumoase sejururi în Grecia. Gazda, Georgia, este o doamnă foarte amabilă; ne-a pus la dispoziție tot ce am avut nevoie pentru a ne simți bine.

Apartamentele sunt generoase, spațiul de servire a a mesei e bine orientat pentru a fi ascuns de soare, iar parcarea este acoperită. În curte, ai loc să stai la o măsuță cochetă sau, mai bine, să îți faci siesta pe un hamac, la umbra unor copaci care foșnesc în bătaia vântului doar atât cât să te simți bine.

În spatele casei, domnește liniștea unei imense livezi de măslini, una din slăbiciunile mele:

Cafeaua de dimineață am savurat-o pe un șezlong așezat pe malul apei, în liniștea valurilor domoale.

Eratini

Eratini este o localitate mică; dacă are statutul de orășel, este poate din cauză că ocupă o suprafață întinsă. De fapt, întreaga zonă are forma unei jumătăți imense de ceaun, conturată de munții din apropiere. Îți este imposibil să o evaluezi ca dimensiuni, pentru că păcălește ochiul: ai impresia că o vezi pe toată, însă, în același timp, intuiești faptul că este imensă. Oricum, nu s-a pus problema cu nici un chip să o putem încadra într-o fotografie, așa că ne-am clătit ochii și … trebuie să ne credeți pe cuvânt.

Localitatea are specificul acelor stațiuni destinate cu precădere turiștilor greci. E mult mai liniștită, mai aerisită aș spune, iar bunul gust domnește parcă în toate, în amplasarea și decorarea localurilor, a spațiilor de promenadă, a falezei. Nu regăsești în nimic din ce se întâmplă aici acea  agitație turistică specifică, de pildă, stațiunilor mai aglomerate din Halkidiki, în special în zonele dominate de turiștii sârbi.

Nouă ne plac astfel de concedii, în care ne pierdem între oameni cu care nu ne putem înțelege prin cuvinte (am fost nevoiți, când am cumpărat gyros, să comunicăm pe degete cu cei ce serveau!). Simți cu adevărat că te-ai rupt de lumea ta, că ai de unde să te întorci.

Plaje

Eratini, se zice, are plajă. Eu știam, însă, de la bun început că nu e cazul să contez pe această informație. Adică, vreau să spun, ceea ce se numește plajă aici, este o fâșie îngustă de pietriș, pe care, din loc în loc, proprietarii de pensiuni au așezat sezlonguri.

Pe unele porțiuni, apa se izbește în mod constant de faleză și nu este loc nici măcar pentru un șezlong. De fapt, acest detaliu au fost unul dintre cele mai plăcute, pentru că noi ne-am distrat grozav, ca niște eroi:

Dacă vrei să stai mai mult la soare sau să savurezi briza dimineții sau miresmele înserării, Eratini este mai mult decât minunat. Sau chiar pentru un timp de lectură.

Dar nu este nicăieri nisip, iar în apă dai de pietre, chiar și de stânci; este recomandabilă folosirea de sandale, pentru că, sporadic, mai pot fi văzuți și arici de mare.

Pentru o răcorire scurtă în apă sau pentru scufundări … merge. Însă dacă vreți să vă bucurați de o plajă mai de soi, trebuie să mergeți cu mașina spre una din plajele din apropiere. Am găsit, la nu mai mult de cinci minute de mers, suficiente variante satisfăcătoare.

Delphi Beach

Este cea mai apropiată, ați putea chiar merge pe jos până la ea. Aparține hotelului cu același nume, dar accesul nu este restricționat doar pentru aceștia. De șezlonguri se bucură doar clienții hotelului, însă este spațiu suficient și pentru cei ce vin pe cont propriu.

Este ok, ce să zic, dar am găsit alte plaje, mult mai bune. Am făcut o singură baie aici, „de probă”.

Bathis Beach

Este o plajă publică, situată la vreo doi kilometri de la ieșirea din localitate, pe drum spre Nafpaktos. Este foarte întinsă, care oferă loc pentru toată lumea. Unii dintre turiști vin aici cu rulote și stau zile întregi.

Deoarece, dintre toate, are cea mai largă deschidere spre mare, este și cea mai bătută de vânt.

Plaja este în mare parte din pietriș, dar în apă este doar nisip. Atunci când nu bate vântul e minunată.

Un șir lung de copaci o traversează de la un capăt la altul. Umbra acestor copaci poate fi folositoare, mai ales atunci când umbrela nu rezistă în bătaia vântului.

Plaja Agios Nikolaos

A fost favorita noastră în această zonă. Încă vreo cinci kilometri mai departe de Bathis, întâlnim localitatea Agios Nicolaos, un fel de sat pescăresc, așezat într-un golf destul de bine închis, ferit de vânt.

Coborâm cu mașina spre Camora Beach Bar, pentru a ajunge la o plajă bine întreținută, cu loc de parcare (gratuit, ca peste tot în Grecia) și spații generoase, fie pe șezlonguri (nu se plătesc, dar se achită prin consumație), fie pe bănci obișnuite. Nisip și pietriș fin pe plajă, apă caldă și lină, o relativă liniște (totuși, grecii sunt mult mai puțin agitați decât balcanicii noștri), cadru natural minunat!

În depărtare se vede o insuliță, pe care se găsește o bisericuță (evident, a Sfântului Nicolae). Uneori mai vin comercianți ambulanți cu fructe prospete (struguri, piersici etc).

Panormos

Mergând în direcția opusă, spre Galaxidi, am descoperit un mic sătuc, Panormos, întins de-a lungul țărmului. L-am „sorbit” dintr-o privire, de sus de pe șosea, și ne-am zis să îi dăm o șansă.

Panormos este și el situat într-un golf, desigur (golful Corint este un golf presărat cu o mulțime de golfulețe), și are o plajă destul de întinsă. O bună parte a ei apei de lângă țărm, însă, este presărată cu alge. În schimb, în zona estică, vis a vis de biserică, lângă un mic port, este o plajă umbrită de câțiva copaci, cu apă lină și pietriș fin.

Plaja este … ca satul, destul de pustie, ceea ce nu este deloc un dezavantaj. Am avut un timp foarte fain aici, cu barca gonflabilă din dotare. Ne-am bucurat, în miezul zilei, și de umbra copacilor de pe margine.

Despre celelalte plaje, din Nafpaktos și Galaxidi, dar și despre cele două localități, vă voi vorbi într-un episod ulterior. Un episod pe care nu-mi pot permite să nu-l întocmesc cât mai curând, pentru că cele două orășele sunt adevăratele bijuterii ale zonei!

Așadar … va urma!