Beni Fărăgău şi Iosif Ţon, faţă în faţă cu duhurile necurate


Cred că cei mai mulţi dintre voi sunteţi familiarizaţi cu noua teologie a lui Iosif Ţon cu privire la relaţia dintre duhurile rele şi credincios, aşa cum o înţelege acesta din parabola cu duhurile rele din Matei 12:43-45 şi Luca 11:24-26. Dacă nu, puteţi citi argumentaţia lui AICI.

Deşi Iosif Ţon a fost aspru sancţionat pentru felul în care înţelege aceste lucruri astăzi, nu am găsit încă nişte răspunsuri baptiste pertinente, oferite “la cald”, în această chestiune specifică. În aceste condiţii, după ce am citit şi eu pasajele în context – şi aici trebuie subliniată încadrarea magistrală oferită de evanghelistul Matei acestor cuvinte – m-am apropiat de un alt nume important al baptismului românesc şi, orice s-ar spune, mult mai puţin controversat: Beni Fărăgău. În studiul său pe Evanghelia lui Matei, scos de Fundaţia Istoria Binecuvântării în 2001, începând cu pagina 340 avem prezentată o abordare acestui pasaj, strâns legată de contextul său, aşa cum Beni ne-a obişnuit deja în fiecare din lucrările sale.

Iosif Ţon este acum baptist carismatic, Beni este încă baptist “normal” (măcar dintr-o perspectivă autohtonă). Haideţi să vedem dacă acest lucru contează atunci când cei doi se aporpie de un text atât de carismatic cum este Matei 12:43-45.

Contextualizare

Orice înţelegere a unui text se petrece într-un anumit context. E la mintea cocoşului. Beni pleacă de la cadrul principal al capitolului 12 din Ev. după Matei. Comform acestuia, înţelegerea cuvintelor lui Isus trebuie trecută prin filtrul episodului cu vindecarea unui îndrăcit orb şi mut (Matei 12:22) şi discuţia ce a urmat după aceea. Fariseii au sugerat că Isus scoate demonii cu Belzebul iar Acesta le va răspunde printr-un principiu (“Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită”), printr-un anunţ (“… Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.”) şi prin acea temută atenţionare cu privire la hula de neiertat împotriva Duhului Sfânt. Apoi unii dintre cărturari şi Farisei îi cer un semn lui Isus iar Acesta nu le va da un altul decât cel al proorocului Iona. Imediat după, urmează această ciudată avertizare cu duhurile care ocupă cu totul casa acelui om care, cel puţin pentru a vreme, a fost liber …

Pentru Beni, toate aceste lucruri enumerate mai sus se leagă într-un întreg ce are de-a face cu relaţia dintre Israel şi Dumnezeu. Între ei, era acolo Unul care tocmai îşi dovedise puterea de alungare a demonilor şi care acum era ultimul semn din partea lui Dumnezeu adresat acestui neam viclean. Respingerea Lui însemna de fapt golirea casei proaspăt eliberate de Singurul care o putea păzi şi expunerea ei grozăviei ocupării de către mai multe duhuri necurate.

Iosif Ţon pleacă pe cu totul alte drumuri în explicaţia sa. Uitând de context, el ne trimite taman în Evanghelia lui Ioan, pentru a găsi sprijin în înţelegerea cuvintelor lui Isus. Ca şi cum Matei şi Luca nu au scris pentru a fi înţeleşi de către cititori, fără trimiteri în afara propriilor lor referate, ci mai degrabă pentru a potrivi nişte piese într-un puzle dinainte ştiut, în care anticipau că va veni un Ioan şi va completa înţelegerea incompletă a mesajului Mântuitorului din aceste texte. În loc să caute înţelegerea cuvintelor Domnului Isus în textul analizat şi, eventual, să o integreze în contextul mai larg biblic, Iosif Țon procedează invers; el caută direct ajutor pentru a-şi formula explicaţia în alte cărţi ale Scripturii. Nu-i de mirare că la Iosif Ţon dimensiunea naţională a mesajului Domnului Isus din aceste cuvinte lipseşte cu desăvârşire. Aceasta este totuși dificil de ignorat dacă ţinem cont că Matei adaugă la sfârşitul ilustraţiei Sale aceste cuvinte: “Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”

Abordare

Beni Fărăgău pleacă de la o “pastilă de antrolpologie biblică”. “Omul este o casă, o locuinţă. El este complet neputiincios în faţa duhurilor necurate …”. Este nevoie de cineva mai tare pentru a aduce eliberarea, în cazul nostru de Domnul Isus. Şi acum, ţineţi-vă bine calviniştilor: “Dar paradoxul este că omul este neputiincios în faţa duhului necurat, el pare să aibă totuşi libertatea şi puterea de a da afară de Acela care l-a eliberat de duhul necurat.” De unde scoate Beni acest fapt, nu mă întrebaţi acum; adevărul e că acesta este mai sinergist în soteriologia lui decât se acceptă în general dinspre protestanţi. Ceea ce dânsul numeşte “tipar danielic” (vezi de pildă Viziunea Împărăţiei, la pag. 60) este de fapt o dinamică în relaţia omului cu Dumnezeul său: cel ce îşi pune inima să înţeleagă şi se smereşte înaintea lui Dumnezeu, pune în mişcare Cerurile. Revenind însă la textul nostru, Beni spune că această imagine cu duhurile este o ilustare a ceea ce înseamnă de fapt să fii împotriva lui Cristos. Accentul nu este pus pe latura individuală, ci pe cea naţională a paradigmei oferite: “…trebuie să observăm că, în textul de faţă ( Matei 12:38-45), discuţia vizează nu indivizi, ci întreaga naţiune.”

Iosif Ţon se opreşte strict asupra nivelului personal. Tranşant, el face din start o afirmaţie cel puţin riscantă: “Domnul Isus ne spune că duhului rău nu-i place să locuiască altundeva decât într-un trup omenesc.”  E de întrebat: Unde ne spune Domnul Isus aşa ceva? În orice caz, vorbim de un individ aici; Israel şi mesajul adresat lui de Domnul prin aceste cuvinte este uitat cu desăvârşire.

Înţelegere, implicaţii

Beni Fărăgău nu ignoră implicaţiile spirituale ale găsirii unei case lipsite de Cristos în calea duhurilor necurate: omul este “lăsat de izbelişte în faţa asaltului lumilor spirituale negative”. Alăturarea pe care o face el este cea a textului din Romani 1:21-21 în care goliciunea casei este echivalată cu părăsirea de către Dumnezeu a celor care s-au rătăcit, neonorându-L pe El cum se cuvine în căile lor. Nimic despre boală fizică! Beni trimite apoi la implicaţiile veşnice ale alungării lui Cristos din casă, la păcatul cu voia şi la imposibilitatea întoarcerii la iertare (cel puţin nu fără o intervenţie deliberată a Cuiva din afară). Repet, nu găsim nici o relaţionare între opresiunea demonică şi starea trupului omenesc în abordarea lui Beni Fărăgău. Nu aici.

Iosif Ţon deja îşi începuse pledoaria cu afirmaţia că “Domnul Isus atribuie anumite boli lui Satan şi îngerilor lui (demonii, sau duhurile rele) şi ne arată că oamenii trebuie eliberaţi de aceste duhuri pentru a reveni la sănătate.” Iarăşi putem întreba: unde găsim o afirmaţie în care Domnul Isus să atribuie anumite boli lui Satan şi îngerilor lui? Tehnic vorbind, nu există aşa ceva în Evanghelii. Că, în timp ce a scos draci, despre care naratorul ne spunea că îi chinuiau pe posedaţi în trupurile lor prin diverse dizabilităţi, s-au întâmplat şi vindecări, acesta este un fapt incontestabil … dar Domnul Isus nu a atribuit boli dracilor! Nu orice orb sau mut este în această stare din pricina unei posesiuni demonice. Dimpotrivă. Ia mai citiţi odată grelele cuvinte pe care Dumnezeu i le spunea odată, demult, lui Moise: “Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?” (Exod 4:11). Astfel, încă de la prima propoziţie Iosif Ţon pleacă de pe o poziţie contestabilă, căreia îi va supune de altfel întreaga argumentaţie.

Apoi, acesta ne va trimite în Romani 6:16 unde, nu ştiu prin ce miracol hermeneutic, el îl vede pe diavol acolo, în acea paradigmă a robiei; deşi, cum tot Beni observa, în Romani diavolul nu e  menţionat decât o singură dată în toată cartea, în ultimul capitol (16:20). Dar, există o idee de apărat şi de împins de la spate, aşa că nici nuanță – chiar stridentă – nu e prea mare când interesele trezirii o cer …

Câteva observaţii finale

Am scris această postare cu intenţia de a vă deschide apetitul pentru Cuvânt şi a vă invita să evaluaţi ceva mai în profunzime natura problemei teologice care-l desparte tot mai mult pe Iosif Ţon de baptiştii necarismatici. Aceasta şi-a făcut cunoscută schimbarea teologică produsă în urma vindecării fiicei sale, într-un mod agresiv , beneficiind şi de o nefericită mediatizare pe internet. În esenţă, Iosif Ţon merge pe linia unei bătălii pe toate fronturile, transpusă într-o paradigmă a dracilor care stau pitulaţi peste tot în jurul nostru iar oamenii, complet lipsiţi de apărare, sunt victime sigure. Beni priveşte problema în primul rând comunitar; este o bătălie în care nimeni nu luptă de unul singur, ci cu toţii suntem responsabili unii faţă de alţii pentru îndemnarea de a umbla cu credincioşie pe cărarea cea strâmtă. De aceea Iosif Ţon ne spune că avem nevoie de daruri duhobniceşti iar Beni ne spune că avem nevoie de părtăşia reală în Trup. De aceea Ţon se apleacă asupra vieţii individului, cu bolile şi necazurile sale, în timp ce Beni priveşte la comunitatea credincioşilor şi la bolile spirituale care-i pot afecta sănătatea.

Amândoi ne avertizează însă că nu este de joacă cu păcatul şi că sfinţirea nu este opţională în viaţa creştinului. Dacă doar atât am lua de la fiecare, tot se cheamă că am câştigat ceva din această afacere …

UPDATE: Referitor la fotografii, dau de știre tuturor că ele aparțin lui Alin Cristea, căruia îi mulţumesc pe această cale pentru dreptul de folosire întru mai buna cosmetizare a acestei postări … Poate mai învaţă şi alţii din asta … ( vezi şi comentariile de mai jos)

Postări pe aceeaşi temă:

Joachim Jeremias are şi el ceva de spus despre duhurile necurate …

Duhul necurat şi casa pustie – concluzii asupra interpretărilor date de Beni Fărăgău, Dragomir Stancu, Joachim

Şi Andrei Pleşu are ceva să ne spună despre duhurile necurate

Anunțuri

48 de gânduri despre “Beni Fărăgău şi Iosif Ţon, faţă în faţă cu duhurile necurate

  1. Dyo, daca-mi permiti, sincer vorbind, apostrofarile tale la adresa lui Iosif Ton imi par cam impertinente. Totusi, intre voi exista o mare diferenta de vorsta si asta ar trebuisa impuna o anuma deferenta, in cuida diferentelor. ma tem ca te-ai molipsit putin de la unii din blogosfera pe care nu neaparati ii agreezi, si pe bua dre[tate. Sper sa nu te superi pe mine pentru aceasta apostrofare prieteneasca. O fac insa pentru ca am mai vazut-o la tine si de data asta am decis sa nu tac.
    In rest, excelenta si substantiala aceasta punere in contract, care este, evident, in mod in favoarea lui Beni. Interesant, pentru ca si Beni este arminian.

    1. Evident, eu şi cu Iosif Ţon nu ne-am legat şireturile împreună; nu există motive pentru a-l lua pe sus într-o disertaţie ca aceasta, motiv pentru care am făcut modificările de rigoare acolo unde am considerat necesar. Răbufneşte din când în când şi în mine frustrarea de a vedea lucruri spuse doar pe jumătate sau subtilitatea cu care fiecare încearcă să-şi tragă spuza pe turtă, ocolind argumentaţia serioasă, pe text, aşa cum se laudă baptiştii.
      Constat că, prins între atâtea istericale, nu pot să nu cedez şi eu ispitei de a turna gaz peste foc. Voi încerca să fiu mai atent de-acum încolo… şi oricum m-am cam săturat de toată tevatura asta. Sunt alte lucruri mai bune de făcut, mai ales că vine Crăciunul …

      1. Legat de Beni, nu sunt convins că el s-ar recunoaşte arminian; am putea să-l întrebăm. Diferenţa de perspectivă dintre cei doi nu are de-a face cu controversa monergism – sinergism ( ambii îmbină în ideile lor cooperarea voinţei omului cu harul oferit de Dumnezeu) ci cu planul luptei spirituale: terenul lui Beni este cel al cunoaşterii şi trairii adevărului în timp ce Iosif Ţon înclină tot mai mult înspre lumea fiinţelor spirituale, opunând Duhul îngerilor celui rău (ciudat că lipsesc îngerii buni din ecuaţie!).

    2. Dyo, poti corecta, te rog ‘imi pare’ cu ‘imi par’ in contariul de mai sus? E vorba de graba, evident. Multumesc.
      De asemenea, esti binevenit oricind cu apostrofari pe blogul meu sau oriunde altundeva, daca este nevoie de ele. Nu promit sa-mi placa 😦 dar cu siguranta le voi lua in serios.
      Ceea ce nu este cazul cu ‘rautaciunile’ curajosului ‘bartimeu’. Stimabilul asta ar putea totusi ca macar de Craciun sa ne mai scuteasca.

  2. Apreciez urechea ta deschisa. Estre un semn de noblete a spiritului, tot mai rara pe coclaurile noastre.
    Si pe mine ma deranjeaza felul in care Iosif Ton face piruete, dar n-avem ce face. E cam batrin ca se schimbe.
    In rest, sunt de acord ca ar cam trebui sa schimbam subiectul. De aceea am si refuzat sa dau curs unor ispitiri de a spune mai multe despre Oradea, care se afla in spatele circului.
    Mai vreau totusi, inainte de asta, sa trag citeva cncluzii, chiar daca tarasenia nu s-a incheiat.

      1. Presupun ca Danut se refera la stilul sau de dezbatere si relationare, tolerat de baptisti pana cu o luna in urma si care incepe sa fie dezgropat inca de prin ’70 … In ce priveste teologia, ea s-a mai modificat pe ici pe colo, prin partile esentiale … nu spui care ca nici eu nu-mi dau seama inca … 🙂

  3. Nu vad ca ar exista nici o contradictie intre Beni (mai putin controversat zici!? l-au numit inclusiv Anticristul) si Ton, doar ca asa dupa cum subliniat foarte bine unul se refera doar la un singur aspect, cel legat de persoana in cauza, iar celalalt trateaza subiectul in tot ansamblul lui. Este clar ca Domnul Isus a fost un maestru in a se folosi de orice situatie pentru a da pilde evreilor, ca acestia sa-L poata recunoaste. Era singura lor sansa ca natiune de a reintra in relatie cu Dumnezeu.
    Acum ce ar mai fi lipsit era ca Ton sa scoata in evidenta „dimensiunea nationala a mesajului”.))))

    1. Nici eu nu am evidentiat neaparat o contradictie; totusi sunt accente diferite puse pe text, datorate tipului de abordare diferit si, indraznesc sa spun, „agendei” diferite cu care se apropie de pasajul cu pricina … Ca model de metodologie l-as alege fara ezitare pe Beni … hm, desi uneori parca are si el tendinta de a vedea lucruri care nu sunt neaparat evidente in text …

  4. @Dyo….in 15 ani nu l am auzit pe Beni pronuntind cuvintul arminian. Asa cum am picat de acord pe alte bloguri, stim foarte bine invatatura pe care Beni o da in aceasta chestiune pe baza cartii Evrei. Asta i fain la Beni, ca nu vorbeste in clisee de tip calvinist sau arminian, ci e o calauza a noastra in cartile Bibliei de la A la Z.
    Ma bucur foarte tare pentru articolul asta pentru ca ne arata inca o data ce inseamna sa te plimbi prin Scriptura sarind ici si colo pentru a ti argumenta o pozitie vs a te lasa ghidat doar de cartea studiata in care asa cum bine ai zis, autorul acesteia incearca sa se faca inteles doar in granitele ei fara sa stie ca umple un puzzle care este compus dintr o alta carte de care autorul nu stia. Beni rules! 🙂

    1. De acord! Până la urmă ajungem si la o imagine de ansamblu, cladita din toate aceste carti laolalta, dar dupa ce le-am studiat pe fiecare pe rand, tinand cont eventual de revelatia existenta deja ( tot Beni accentua faptul ca unele carti cum ar fi Ioan, Evrei sau Apocalipsa trebuie intelese in lumina revelatiei vechi testamentale, indeosebi cea a Legii … mai pe romaneste, trebuie sa fii pregatit sa faci permanent conexiuni ale textului pe care il studiezi cu pasaje din VT).
      Dar, sa intelegi cuvintele Domnului Isus reproduse in Matei, avand drept cheie texte din Ioan … nu merge si basta!

  5. Cred nici nu vei gasi raspunsuri „la cald” pe tema, deoarece e un subiect tratat cu multa superficialitate intre „baptistii normali”. De aceea si multele neplaceri care la cauzeaza subiectul.
    De unde atribuie Ton anumite boli lui Satan? De aici: Deasemenea, bolile pot fi cauzate de stăpânire demonică: femeia gârbovă de spate ”era stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință” și Domnul Isus explică că pe femeia aceasta ”Satan o ținea legată de optsprezece ani” și că ea ”trebuia dezlegată de legătura aceasta” (Luca 13: 10-16). Domnul Isus arată legătura dintre boala fizică și dominația păcatului atunci când I se aduce un paralitic pe targă și El începe vindecarea lui prin declarația. ”Îndrăznește, fiule! Păcatele tale sunt iertate.” (Mat. 9:2)
    Apoi in Romani 6:16 nu e nici un miracol hermeneutic, aici da se foloseste de context (daca citesti cel putin de pe la vers 13) pentru a-l vedea pe Diavol. Cred ca Pavel e destul de clar cind afirma ca unul se poate da lui Dumnezeu sau in stapanirea pacatului. E limpede cine e reprezentantul pacatului mai trebuie mentionat?
    Vezi bine sunt doar probleme teologice si ne-am sofisticat in asa hal ca am uitat ca in esenta lucrurile sunt foarte simple ca sa le poata intelege oricine. Bunica mea a avut doar doua clase si pentru aia a inteles perfect mesajul scripturii si a trait viata in sfintenie.
    In ce masura suntem conditionati de lumea spirituala? Mai sunt doua zile cum ziceai si vom vedea fata in fata. Important e ca in Cristos suntem biruitori.

    1. Interesant textul din Luca 13, care contrazice afirmatia mea ca Domnul Isus nu ar fi atribuit vreodata o boala duhurilor rele. Ciudat insa ca, privit din afara, evenimentul nici nu arata ca o exorcizare; daca nu ar fi existat explicatia din versetul 16, cei de fata nu ar fi realizat ce se intampla de fapt.
      Si acest eveniment este unul paradigmatic – se intampla intr-un Sabat – si ofera o imagine a mantuirii: iesirea din stapanirea celui rau si intrarea in odihna adevaratului Sabat.
      Legatura dintre boala si pacat? Stim bine ca Domnul Isus a trebuit sa le corecteze teologia ucenicilor in privinta orbului din nastere ( Ioan 9 ); in mod generic, normal, pacatul a adus suferinta, boala si moarte in lume dar inteleg ca Domnul Isus nu a vazut demoni in spatele fiecarei neputiinte care I-a iesit in cale. Se pare ca neputiintele si posesiunile demonice predominau intre cei din popor, saraci, necajiti si obiditi; nu le prea intalneai intre Farisei (oare ei nu erau pacatosi?). De aceea, eu nu mi-as construi o teologie pe Luca 13, nici pe Luca 11:24-26, fara sa vad in primul rand firul rosu care calauzeste relatarea lui Luca: Domnul a venit la ai Sai si acum face curatenie …
      Imi pare ca Iosif Ton vede viata crestina ca un ping-pong intre Dumnezeu si cel rau: acum am pacatuit, sunt sub stapanirea celui rau, acum sunt iertat, sunt dat lui Dumnezeu etc, etc. Si asa vin si bolile …
      In ce priveste Romani 6 … esti o excentricitate in spatiul (neo)protestant; majoritatea teologilor incearca din rasputeri sa accentueze (Beni nu face exceptie) ca problema este intre om si Dumnezeu. Cumva, in conditiile in care Duhul a intrat in ecuatie, inamicul este „pacatul” sau „firea pamanteasca”; personalizarea excesiva a pacatului in Romani ne trimite, binenteles, la cel rau dar … citeste inca odata argumentarea lui Iosif Ton si vezi cum face trecerea de la 6:16 la duhurile rele, fara nici o explicare a „saltului” hermeneutic … despre asta vorbeam acolo.

      1. Vindecarea este deseori pusa in legatura cu eliberarea, chiar daca nu ii spunem exorcizare, asa cum ati vazut si in Luca 13.11…..
        O vedere de ansamblu ne este oferita prin apostolul Petru in F.Ap.10.38 (Domnul Isus vindeca sau elibera?, pe cei apasati de diavolul…)
        Alte cazuri: 1) Matei 15.28 („tamaduit”) – Marcu 7.29 („a iesit dracul);
        2) Matei 12.22 („l-a tamaduit”) – Luca 11.14 („a scos dracul”)…
        Un aspect pe care nu-l putem neglija: multe actiuni ale Domnului nu corespund teologiilor noastre. Exemple: – vorbea mortilor (vezi invierile), vorbea marii si vantului, uneori certa boala (Luca 4.39).
        Unele metode de vindecare nu erau prea „ortodoxe” pentru noi *Marcu 7.33; Ioan 9.6). Uneori am putea crede ca l-am dovedit ca mincinos (Matei 9.18,24 si Marcu 5.39).

      2. Am observat de curand si Luca7.21, care nu face deosebire intre vindecare de boli si eliberare de duhuri.

  6. Cum dorești, Dyo.

    În cazul tău, spre deosebire de al altora, doar am menționat chestiunea.

    Așa cum ofer poze altora, îți pot oferi și ție, și cu Iosif Țon și cu Beni Fărăgău, sau ce ai nevoie.

    Și se menționează sursa / numele celui care a făcut pozele.

    Îmi exprim speranța că nu ai luat-o ca o chestiune personală, ci, poate ai observat și tu, avem de stabilit astfel de practici normale în contextul evanghelic.

  7. Stimate Dyo !
    Tu ai proceda pe blogg-ul lui Danut asa cum a procedat el pe al tau?
    Cred ca esti prea …inhibat de agresivitatea lui ca sa o poti face…
    Si chiatr daca ai incerca,crezi ca ti-ar posta vreo apostrofare „prieteneasca” la adresa lui?
    Ma tare indoiesc!

    1. Biblia mea imi spune ca la Judecata voi da socoteala de fiecare cuvant nefolositor pe care il voi spune/scrie eu, nu Danut. De aceaa am reactionat astfel la apostrofarea lui.
      Cred ca nu putem judeca oamenii dupa potentiale scenarii ale unor reactii pe care ni le inchipuim din partea lor: adesea vom fi dezamagiti sau, dimpotriva, vom avea surprize … Trebuie sa asteptam sa calce si Danut pe bec si atunci vom vedea daca prezumtiile tale fata de noi doi au fost corecte sau nu … 🙂

  8. Stimate domn DM,
    Nu ati observat ca pe dvs v-am scutit cam de multisor…?
    De ce ar trebui sa iau aminte la apostrofarea domniei voastre cita vreme Dyo e „stapin la el acasa”?
    Daca o va face, fiti sigur ca ma voi conforma…!

    Si totusi…tuturor (inclusiv lui DM) , Sarbatori Fericite!

    1. AMIN AMIN AMIN
      Si eu vä doresc la fel si in mod deosebit ca
      HARUL LUI BOGAT SÄ NE INUNDE PE FIECARE ………….
      si BINECUVÄNTAREA LUI SÄ RÄMÄNÄ PESTE TOTI ACEI CARE CHEAMÄ NUMELE SÄU…………

  9. personal nu vad o tensiune intre interpretarea din textul biblic a lui I Ton si B Faragau. oricat de contextualizat am privi problema, este prea evident ca Domnul Isus vorbeste aici despre om si nu despre o natiune (desi principiul biblic se poate aplica chiar si unei comunitati)

    am sa postez si cateva versete:

    Duhul necurat, cand iese afara dintr-un OM, umbla prin locuri fara apa si cauta odihna. Fiindca n-o gaseste, zice: „Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit.”

    Atunci se duce de mai ia cu el alte sapte duhuri, mai rele decat el; intra impreuna in casa, se asaza in ea, si starea de pe urma A OMULUI aceluia ajunge mai rea decat cea dintai.”

    1. Nu ai mers pana la capat:
      „Tocmai asa se va intampla cu acest neam viclean.” spune textul din Matei.
      Iar daca avem de-a face cu o pilda … atunci nici macar nu mai vorbeste despre oameni si duhuri in sens strict, asa cum in pilda semanatorului nu vorbeste despre agricultura. „Este prea evident” ca interpretarea acestei lustratiii nu este … evidenta.

      1. de acord! exact ce spuneam. concluzia nu este evidenta? in cele din urma mi se pare extrem de clar. parafrazand as putea spune : ” aveti grija, exact cum se intampla in cazul unui om se va intampla si in cazul acestei natiuni” legatura mi se pare foarte clara.

    1. In sectiunea „De ce tabloid?” m-am prezentat, inclusiv cu locul actual de munca. Lucrez intr-un proiect al Organizatiei World Vision Romania care, da, este in relatii „de serviciu” cu WVI, fiind o filiala acesteia. Conteaza?

  10. „Am scris această postare cu intenţia de a vă deschide apetitul pentru Cuvânt şi a vă invita să evaluaţi ceva mai în profunzime natura problemei teologice ..”, (dyo)
    sa evaluam deci!

    „Orice înţelegere a unui text se petrece într-un anumit context. E la mintea cocoşului”;
    ce pacat ca nu toti inteleg acelasi context, de unde si intelegerea diferita a textelor biblice!
    ce e de facut fratilor?
    raminem fiecare la contextele intelese de noi sau le luam pe ele …aaa…veniti cu sugestii!

    „Ca şi cum Matei şi Luca nu au scris pentru a fi înţeleşi de către cititori, fără trimiteri în afara propriilor lor referate”
    sa intelegem de aici ca nu se predica din aceste texte?
    asa sa fie?

  11. Am si eu o nelamurire ca sa stiu cu cine am de discutat.Credinta ta – Dyo- include cesationismul?Am citit aventura ta cu Biserica „Mana” din Sighisoara si vreau sa vad cu ce ai ramas? Precizez ca sunt implicat in conducerea unei biserici de tip carismatic, am mare parte din cartile lui Beni Faragau, sunt adeptul unei exegeze si hermeneutici sanatoase si sunt curios sa invat din experienta ta – vreau sa inteleg ce n-a mers si ce pot sa invat din asta.
    Traian Sandor-Martin

    1. Cred ca una din principalele invataminte a fost aceea ca omul nu face Biserică, nu dupa capul lui, la inititiva lui si dupa modele zamislite de mintea lui. Acolo unde Cuvantul lui Dumnezeu lucreaza in inimile oamenilor Biserica devine o necesitate, apare natural prin oameni umpluti de Duhul Sfant, si este in intregime o lucrare duhovniceasca. Biserica nu este o inițiativă privată, ci o zidire dumnezeiască: aceasta perspectivă a lipsit la Mana, dar și în alte biserici afiliate Centrului Creștin Timișoara unde gaseai Biserica lui Daniel Matei sau altele erau de tipul Biserica lui cutare etc). Autoritatea era în mod excesiv concentrată în mâinile unei singure persoane sau, mai rar, în cadrul unui grup elitist iar darea de socoteala pur formala.
      În acest sens, spiritul antreprenorial independent, asociativ, ziditor de biserici cu raspundere limitata, este prezent in mod suspect de agresiv in Târgu Mureș, deși sunt și alte orașe care au prins în mod nefericit această boală a independenței și neatârnării decât de parteneri din vest …
      Nu te cunosc, nu știu de unde ești; Domnul să îți dea călăuzire pe o cale dreaptă, așa cum numai căile deschise de El sunt!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s