Un adevăr tras de păr


Aud întâmplător într-o emisiune de știri despre faptul că există persoane în această galaxie care petrec în jur de 3 până la 8 ore pentru o ședință de hair styling, una obligatorie pentru un obraz, padon, pentru un cap, ca să poată circula demn prin lume, cu nasul pe sus, după cum e moda zilei.

Mie aceasta îmi pare o nedreptate strigătoare la cer, ca în timp ce unii dintre noi nu-și mai văd … capul de treburi, și ar avea nevoie poate de o minune din aceea ca în vremea lui Iosua, prin care Domnul să facă ziua mai lungă, numa` de vreo 40 de ore, așa, în punctele esențiale, alții să se lăfăie în atâta obscenitate temporală, de parcă nu ar face parte din același lot de pasageri ai planetei și nu ar coborî negreșit, fie că vor, fie că nu, în stații alese după bunul plac al operatorului de transport, indiferent de scopul declarat al călătoriei.

Unde sunt marxiștii timpului? Vreau egalitate! Vreau să pot sta și eu, măcar odată, doar pentru două ore ca să-mi fac părul măciucă citind o carte de-a lui Puric sau urmărind un show de investigații necesare de la Antena3! Pentru că să știți că de aia nu le accesez: nu am timp de ele.

Eu cred că asta este marea conspirație a veacului: vor să ne facă să credem că bătălia ideologică a acestor zile are ca miză distribuția echitabilă și justă a comorilor lumii – banii, puterea și valorile –, pentru a închide ochii în fața adevăratei drame, a faptului că un amar incomensurabil de timp ni se scurge printre degete, irosit pentru vecie. Că unii au tot timpul din lume ca să se pieptene, în timp ce alții nu mai prididesc cu gălețile, pentru a mai salva ce se mai poate salva din țara asta fumegândă.

Păi … până când?

Dă o replică!