Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce-ţi place? Nu cred.


Circulă ca una dintre cele mai faimoase ziceri ale lui Sfântului Augustin. “Iubeşte-l pe Dumnezeu şi fă ce-ţi place” am auzit pentru prima oară într-o predică a lui Steve McVay, cu vreo paisprezece ani în urmă. Cred că am mai întâlnit expresia şi la Steinhardt, pe undeva. Chiar şi Wurmbrand a folosit-o într-o predică. Sunt pline omiliile creştine, din toate confesiunile, de citarea acestei ziceri augustiniene; am întâlnit-o meţionată şi în articole ale unor autori de limbă engleză, unii având în palmares materiale publicate în spaţii de prestigiu ale lumii academice creştine contemporane.

Eu am luat-o de bună, ca pe o provocare interesantă din partea unuia dintre cei mai influenţi teologi ai tuturor timpurilor. Am folosit-o la un moment dat şi într-un material de etică pe care l-am conceput pentru instruirea fermierilor din cadrul proiectelor World Vision.

Niciodată nu mi-a trecut prin scăfârlie să verific citatul, să mă opresc asupra sursei acestuia şi să vad dacă într-adevăr Sf. Augustin a spus aşa ceva. Până astăzi.

În biografia lui Augustin scrisă de Henry Chadwick şi scoasă la noi de Humanitas în 1998, este amintit acest citat din In epistulam Ioannis ca fiind folosit de urmaşii medievali ai episcopului din Hippo pentru a-şi justifica uciderile ereticilor sau torturile aplicate acestora, făcute în numele credinţei. Expresia mai exactă este de fapt “iubeşte şi fă ce-ţi place” (pag. 116). Evident, vorbim de o altă mâncare de peşte, nu-i aşa?

A intrat în funcţiune sfântul Google, care mi-a scos repede la îndemână referinţa exactă a textului, aşa cu este indicată de Wikiquote: In epistulam Ioannis ad Parthos, omilia a şaptea, paragraful 8. În latineşte, pentru cunoscători: „dilige et quod vis fac.”

Am mers chiar mai departe în cercetarea mea. Pe www.ccel.org se găseşte o întreagă bibliotecă de literatură creştină veche, în limba engleză, care poate fi consultată la discreţie. Am găsit acolo şi lucrarea lui Augustin, în format pdf. Iată cum arată paragraful în întregul său:

8. This we have said in the case where the things done are similar. In the case where they are diverse, we find a man by charity made fierce; and by iniquity made winningly gentle. A father beats a boy, and a boy-stealer caresses. If thou name the two things, blows and caresses, who would not choose the caresses, and decline the blows? If thou mark the persons, it is charity that beats, iniquity that caresses. See what we are insisting upon; that the deeds of men are only discerned by the root of charity. For many things may be done that have a good appearance, and yet proceed not from the root of charity. For thorns also have flowers: some actions truly seem rough, seem savage; howbeit they are done for discipline at the bidding of charity. Once for all, then, a short precept is given thee: Love, and do what thou wilt: whether thou hold thy peace, through love hold thy peace; whether thou cry out, through love cry out; whether thou correct, through love correct; whether thou spare, through love do thou spare: let the root of love be within, of this root can nothing spring but what is good.

(NPNF 1-07, pag. 750-751, sublinierea îmi aparţine)

Îmi pare rău pentru cei mai puţin familiarizaţi cu engleza dar nu mi-am permis să îl traduc; pentru cazul pe care îl ridic eu aici este suficient să vă spun că nu, Augustin nu a spus “Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce-ţi place.”, în orice caz nu aici, în textul care ne este furnizat ca referinţă. Nu am găsit nicăieri o citare a acestei expresii care să indice o altă sursă decât cea pe care v-am menţionat-o mai sus. Augustin a spus “iubeşte şi fă ce-ţi place.”. Nu este acelaşi lucru.

Este o confuzie populară, asemănătoare celei care spune că “crede şi nu cerceta” este o expresie din Biblie. Aşa cum v-am spus şi la început, maxima este folosită cu generozitate în predici, în articole, în postări şi comentarii pe bloguri, fără cea mai mică îngrijorare cu privire la acurateţea ei.

Până la proba contrarie, până când mi se va arăta negru pe alb unde a scris Augustin zicerea care i se atribuie, o voi considera un fals şi o voi trata ca atare. Oricum, astăzi am învăţat o lecţie preţioasă, anume să fiu mai atent cu ce mi se livrează pe tavă şi să verific cu toată seriozitatea aceste vorbe de duh pe care de prea multe ori le înghiţim fără să le testăm veridicitatea.

23 de gânduri despre “Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce-ţi place? Nu cred.

  1. Domnule Dyo mi-ati parut suspect ca puneti la indoiala spusele Sf. Augustin, insa vreau sa va multumesc pentru lamurire, ciar e excelenta argumentarea. Eu cunosteam zicala Sf. Augustin din comentariu lui Beniamin Faragau pe Imparati. A folosit-o si in predici.

    1. Ok … mai ramane de vazut in ce fel este diferita ca inteles zicerea originala a lui Augustin fata de cea „imbunatatita”, care circula astazi printre noi … Poate ma voi ocupa si de asta, la vremea potrivita …

  2. Dyo , eu tot nu inteleg cum un crestin are putea sa iubeasca pe Dumenzeu si sa faca ce ii place lui …. nu sunt un sfint dar sa fac ce imi trece mie prin cap pretinzind ca de fapt il iubesc pe Dumnezeu ….asta miroase a ipocrizie . Chiar daca ar fi fost scrisa ( sau zisa ) de Augustin nu inseamna ca ar fi fost corecta ….Pavel la un moment dat zice : „toate lucrurile imi sunt permise dar nu toate imi sunt de folos” ….inseamna asta ca trebuie sa incerc toate lucrurile pt ca asa a zis Pavel? Eu zic ca e mai bine sa ne oprim la a „rumega” ce zic unii si sa luam ce e bun din ele …cercetati toate lucrurile si luati ce va este de folos ….o alta zicere a lui Pavel ( parafrazat ).

  3. Ce înseamnă că o vorbă de duh este veridică ? Că exprimă un adevăr sau că îi poți proba autorul ?

    Și eu știam de iubește și fă ce vrei, dar adăugirea lui Dumnezeu n-o face mai puțin adevărată. Căci iubindu-l pe Dumnezeu, iubești; este un caz particular. Iar faptul că a fost prima dată enunțat de Sf. Augustin sau de altcineva are pentru mine mică importanță.

    Acum câteva zile, mă contesta cineva într-un articol în care am afirmat că esența religiei (sau cel puțin una din ele) este crede și nu cerceta. Pentru că, vezi-Doamne, nu scrie nicăieri negru pe alb în scripturi așa ceva. Citindu-vă, am senzația unei reîntâlniri cu acel comentator…

    1. Ne raportăm diferit în fața unor vorbe de duh și este bine să fie așa. Spre deosebire de tine eu pun un foarte mare preț pe relația dintre vorbă și cel ce i-a dat prima exprimare. Mai mult: mă interesează foarte mult și contextul nașterii acelei ziceri. Este motivul pentru care am scris această postare la persoana întâi: dacă pentru dvs sau alți cititori acest lucru are mai puțină importanță … voie de la mine! Sper însă, de dragul unei interacțiuni fair, că mi se dă și mie voie la o judecată de valoare (nu de adevăr: nu am contestat valoarea de adevăr zicerii atribuite lui Augustin) asupra felului în care se folosește această vorbă, măcar pe acest blog unde nu v-am contestat în nici un fel pe dvs (motiv pentru care nu mă simt deloc vinovat pentru neplăcuta senzație de deja vu pe care v-aș fi indus-o, evident involuntar :().
      În ce privește crede și nu cerceta, am o provocare (amicală! :)) pentru dvs: dați-mi un exemplu de ofertă conceptuală de pe piața perspectivelor despre lume și viață din ziua de astăzi (religioasă, seculară, de orice fel, chiar nu contează) care să nu fie îmbibată – mai mult sau mai puțin subtil – de etosul care înmiresmează această zicere. Eu unul nu cred că există nici o perspectivă de acest fel care să nu propună asumări de tipul credinței în punctele sale tari (esențiale, dacă doriți așa) și care să nu discrimineze interogațiile din spațiile de conflict cu perspectivele concurente. Dacă îmi dați doar un astfel de exemplu, unul singur, mă voi declara învins și îl voi urma întocmai. Deal?

      1. Cred că m-ați înțeles greșit vis-a-vis de crede și nu cerceta. Eu nu am afirmat că e un principiu rău, ci că e un principiu fundamental al religiei. Articolul în care am făcut asta: Frumusețea teismului.

      2. Eu nu am spus nicăieri că dvs ați afirmat că crede și nu cerceta este un principiu rău. Nu văd ce anume am înțeles greșit: doar am extins aria de acoperire a acestei ziceri și peste alte oferte conceptuale decât cele de tip religios, nimic mai mult. Nici măcar nu mi-am permis să vă contrazic.😉
        Voi citi articolul dvs, poate se vor mai limpezi niște nuanțe.

  4. Dincolo de problema exactității și sursei, chiar și acel ”simplu” IUBEȘTE ar trebui să fie de ajuns ca să nu poată justifica o crimă. Dacă rezultatul făcutului nu e unul bun, atunci aceea nu e iubire. Nici măcar omenească.

    1. De acord, cu mențiunea că astfel de ziceri decontextualizate devin pe nesimțite lozinci folosite în scopuri abjecte; este ceea ce deplângea și Henry Chadwick în cartea sa, vis a vis de uzurparea sensului cuvintelor lui Augustin. N-ar fi mai bine să fim mai atenți cu astfel de cuvinte?

    2. Atunci Bonhoeffer nu iubea? Rezultatul făcutului său ar fi fost bun pentru mulţi care ar fi scăpat cu viaţă. Sau făcutul nu ar fi fost crimă? Dar în numele familiei s-ar putea face o crimă, dacă fără ea familia ar pieri? Fă ce-ţi place include o mare, grea şi dureroasă jertfă, după care nu mai urmează nimic?

      1. Prezența cuvîntului crimă în ambele comentarii îmi sugerează un răspuns către tine. Dar nu mă las așa ușor: dăm cu banul?😉

    3. Eu nu mi-am propus o definiție exhaustivă, voiam să răspund problematizării lui Dyo, ideii de crimă împotriva ereticilor, dar dacă vrei una sau ai una, poți să o spui și vedem.

      Nu știu ce mă întrebi în legătură cu Bonhoeffer, nu cunosc despre el decât puține. Ai putea încerca să dai niște exemple, sunt situații de genul ”Sophie’s choice”?

    4. Nu ştiu, întrebările care mi-au sărit în cale cred că pleacă de la „bun”, nu de la crimă. Şi de la „să fim MAI atenţi” cu aforismele. Pentru că s-ar putea să avem nevoie de un fel de briceag al armatei elveţiene, bine dotat cu tot felul de aforisme numai bune pentru tot felul de situaţii, şi până la urmă tot să trebuiască să „dăm cu banul” dacă facem sau nu bine.
      Bonhoeffer a complotat întru liniştirea prematură a lui hitler. Sinuciderea/crima ca să scape alţii e sau nu e bună, poate sau nu să fie jertfă? Şi tot felul de asemenea întrebări monstruoase pentru fiii oamenilor adoptaţi de Dumnezeu. Ceea ce cred eu e că răspunsul definitiv se află la Judecată, iar noi trebuie să ne asumăm posibilitatea ca presupusa noastră jertfă să nu-I fie pe plac Fiului Omului. Asta nu înseamnă deloc, dar absolut deloc, că ar trebui să evităm orice jertfire. Ci că ar trebui să ne jertfim nevoia de siguranţă împreună cu faptele nesigure. Părerea mea – o jertfesc aici împreună cu gândul la Ioan 10:42.

    5. Dacă toate lucrează spre binele celor care au fost chemați după planul Său, atunci și noi ne străduim să facem ceva care să ducă la un bine. Rezultatul făcutului să fie bun. Ce anume este bun pentru om depinde de răspunsul lui Dumnezeu (eventual în încredințarea pe care o primește omul dacă Îi cere un răspuns). Dacă El îl încredințează pe om că acea crimă sau alta a fost după voia Lui – ca în VT – atunci nu mă pot eu opune.

  5. Pornind de la gandirea Fericitului Augustin, un calugar ortodox, nu-i retin numele , a mai ,,trantit” o invatatura, o adevarata ,,sminteala” pentru mediile evanghelice:

    ,,Ne e permis totul, pana la destrabalare, numai sa nu ne batem joc unii de altii !”

    Ce ziceti, iubire ca iubire,se mai poate interpreta, dar asta chiar e o adevarata piatra de poticnire!

    1. Sau sa mergem pe teritoriul marilor Reformatori, Martin Luther:

      ,,Pacatuieste cat de mult dar sa crezi si mai mult si sa te bucuri in Hristos !”

      Recunosc, textul asta mi-a dat batai de cap, noroc cu parintele profesor de Istoria Bisericii Universale,ca la clasa 1, ni l-a talcuit pe litere, probabil ne-a dat textul asta si multe altele tocmai pentru a ne face sa admiram geniul lui Luther si, daca se poate, sa-l si iubim!?

      Mie mi-a ramas in inima altul, desprins dintr-un dialog al maestrului cu un oarecare:

      -Daca ati sti ca maine vine sfarsitul Lumii, ce-ati face azi?
      -As sadi un pom!

      Fascinant, o zic si-acum ca si atunci …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s