S-a ajuns la lupte de gherilă. Cavalerismul a fost agăţat în cui iar armele onoarei puse înapoi în vitrină; s-a ajuns la dinamitarea vrăşmaşului cu tot ce este al lui, în timp ce nefericiţii din preajma acestuia sunt victime colaterale. Nu mai este onoare, nu se mai apelează la raţiune: duşmanul trebuie ucis cu orice preţ!
Cam aşa văd eu lucrurile în privinţa scrisorii deschise a pastorului Daniel Chiu, cu adrisant necunoscut, şi intitulată exploziv “Iosif Ţon se alătură proorocilor lui Baal”. Mărturisesc că nu am mai auzit de autorul acestei scrisori; pare să ducă în spinare un bagaj de studii respectabil. Consider însă că demersul său este unul josnic şi nedemn de un pastor. Mai trist pentru mine este să văd că se formează o coaliţie mortală în jurul lui Iosif Ţon, cu scopul de a-l termina definitiv. O cruntă şi nemiloasă răzbunare îi va lovi pe cei ce îndrăznesc să-şi ridice în cap toată floarea cea vestită a baptismului balcanic! Aviz amatorilor de teribilisme eclesiale …
Scrisoarea începe cu o lungă omilie despre proorocii lui Baal din vremea lui Ilie. Deja pastila este bine servită; cititorul îi vede acum pe Peia, Demeter şi Ţon descântând deasupra jertfei care, vezi bine, nu vrea să se mistuie şi pace. Ilie în acest caz este mai dificil de conturat; probabil că este Baptistul fundamentalist (necarismatic!) şi care – culmea! – este şi persecutat de aceşti şturlubatici prooroci ai desfrâului …
Da, ai desfrâului şi a incitării simţurilor sexuale, am zis bine. Daniel Chiu atacă tare pe această pistă, cu o răbdare descriptivă demnă de o cauză mult mai nobilă. Din nou trebuie să ni-i imaginăm pe capii Străjerilor şi pe Iosif Ţon salivând după buricele goale ale fetelor care acompaniază închinarea pe fundal de ritmuri africane şi incantaţii şamanice. Nu contează că imaginea în sine este mult ieşită din canoanele bunului simţ – am depăşit de mult registrul tonal al unui pamflet – şi că sunt batjocoriţi nişte oameni fără elemente probatorii. Cuvintele lui Daniel Chiu, zice Marius Cruceru, au duritatea unui diamant; eu cred că vorbim aici de o banală drujbă:
Ca şi prorocii de odinioară ai lui Baal, care antrenau masele în prostituţie sacră, aceşti proroci „trăiesc în plăceri ziua nămiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste… Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!” Sunt obsedaţi sexual, şi lucrul acesta transpare mereu la întrunirile lor. Oamenii care îi cunosc de aproape ştiu de escapadele lor amoroase. Sunt lacomi de bani, trag la hotele de cinci stele, după ce au colectat banii credulilor. Pretind că exorcizează duhurile, când ei înşişi sunt însufleţiţi şi posedaţi de duhuri rătăcitoare. Făgăduiesc altora slobozenia, când ei înşişi sunt robiţi de imoralitate. Scripturile avertizează că „mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi din pricina lor calea adevărului va fi vorbită de rău.”
Curat diamant coane Marius!
Urmează denigrarea lui Iosif Ţon, împroşcătură după împroşcatură. Până cu două săptămâni în urmă era considerat un corifeu al creştinismului evanghelic românesc, cu unele rezerve aproape nesemnificative ale unor tinerei … Volumul aniversar scos cu câţiva ani în urmă, prin contribuţia unor membrii marcanţi ai evanghelismului românesc, consistent din toate punctele de vedere, este o dovadă a preţuirii de care s-a bucurat acest om. Nimeni nu s-a sesizat pe atunci cu privire la toate detaliile pe care Daniel Chiu le va înşira despre viaţa acestuia; se ştiau multe dar la nivel de zvonistică, despre colaborarea cu securitatea, despre trădări, despre relaţii frânte la Biserica Emanuel şi la Institut. Toate aceste lucruri existau şi înainte de adeziunea lui Iosif Ţon la Străjeri! Abia acum, când Iosif Ţon devine nefolositor, chiar nociv baptismului românesc, se scot la lumină mizeriile trecutului său, pentru care oricum nu poate garanta cineva: scrisoarea este scrisă pe un ton aşa de impertinent şi batjocoritor încât informaţiile furnizate, unele foarte detaliate, îşi pierd mult din credibilitate. Iosif Ţon a fost bun cu două săptămâni în urmă; faptul că Marius Cruceru este dezamăgit ne arată că înainte de afrontul cu Străjerii bătrânul baptist era ok, valabil, vandabil, corect.
În toamna trecută priveam oripilat cum se împroaşcă cu noroi politicienii noştri în prag de alegeri. Denigrări, bălăcăreli, invective, casete video, zvonistică, talk-show-uri incendiare, toate acestea erau bune dacă puteau fura un vot în plus. Constat cu durere că minţile luminate ale evanghelicilor români nu sunt diferite. Aceleaşi metehne, aceeaşi diabolică maşinărie a împroşcării cu noroi funcţionează şi între pocăiţi. Ortodocşii râd în pumni şi au de ce: sectanţii îşi dau, fără graţie, cu stângul în dreptul. Toată dogmatica, toate principiile scripturale clamate până acum sus şi tare sunt în acest moment apă de ploaie. Nu mai fac nici cât o ceapă digerată …
Paul Negruţ spunea în comunicatul său că credinţa baptistă nu începe şi nu se sfârşeşte cu Iosif Ţon. Probabil că are dreptate. Ceea ce a uitat însă el să spună este că dacă credinţa baptistă nu a început nici cu ceilalţi cavaleri ai dreptei teologii, care sar acum întărâtaţi la jugulara bătrânului pastor, există şanse reale ca credinţa baptistă să se termine cu ei. Nu este nevoie să se rupă biserici pentru asta, sau să fie închise: e deajuns să fie ucisă orice speranţă a lucrării Duhului în acei mici urmaşi ai lui Cristos care nu mai ştiu pe care dintre DeReDeii dreptei învăţături să îi urmeze …
dyo 
Dyo, noţiunea de denigrare şi de ideea de împroşcare cu noroi au sens în economia textului dvs. în condiţiile în care cunoaşteţi “adevărul”, varianta reală a întâmplărilor, dar nu văd ce motive aţi avea să puneţi la îndoială şiruri de fapte şi nume enumerate de Daniel Chiu. De ce acum epistola aceasta? Fiindcă acum fenomenul straijerimii ia amploarea si numele “Ton” risca sa atraga gloate numeroase la o miscare penibilo-periculoasa-eretica. Vă rog luaţi în seamă şi celelalte contribuţii de factură teologică, ce cred că demonstrează de ce fenomenul Străjerii şi magnetismul Chris sunt niste distorsiuni flagrante. Încercaţi să puneţi deoparte critica patosului şi a retoricii de data asta, la care vă pricepţi, şi să vedeţi substanţa lucrurilor. Şi puneţi în stand by şi critica ideologică, tipic emergentă potrivit căreia raţionaliştii, înregimentaţii baptişti reacţionează la ceva mai puţin încadrabil în canoanele baptiste. Apreciez dorinţa dvs. de echilibru, însă în cazul de faţă lucrurile consider că sunt cât se poate de clare: evanghelia Străjerilor este una falsă, periculoasă şi asocierea lui Ţon cu aceasta este la fel de periculoasă. Analogia cu proorocii lui Baal este poate usor prea puternica, raman insa elemente comune ce nu trebuie trecute cu vederea.
Substanta lucrurilor: Strajerii sunt pe o cale gresita dar nu sunt dusmanii nostri! Asta ca sa fie clar ceea ce cred in aceasta privinta. La fel de clar: nu il laud pe Iosif Ton pentru decizia lui, nici pentru ce a facut pentru evanghelismul romanesc, nici pentru trecutul sau – nici nu ii dau cu bocancul in gura, cum impertinent cineva s-a exprimat aici.
Nu Iosif Ton este subiectul postarii mele ci conditia morala a celor care il improasca cu noroi prin comunicate si scrisori incendiare; au scos la lumina trasaturi de caracter dezonorante. Vor vrea ei sa priveasca in oglinda inainte de a iesi in ringul de lupta sau ei sunt intangibili, infailibili si neconfruntabili cand o iau pe cai gresite?
Prin comparatie cu asta, trag concluzia, Evanghelia lui Chiu si a lui Negrut sunt cele validate cu autoritate de sus. Sa fim seriosi, Natan. Esti prea tinar ca sa intri si tu in moara in care a intrat, spre pieirea bunului sau nume, Marius Cruceru. Lasa-ne pe noi, cei minjiti deja in aceste lupte intestine, sa ne balacarim in ele. Tu cred ca ai ceva mai bun de facut. Nu-ti pierde vremea cu aceste nimicuri.
Sa presupunem ca cele scrise de respectivul pastor sunt adevarate, poate asta insemna ca scoaterea adevarului in lumina se numeste „denigrare”?
Poate ca fiind pastor in america, nu e constrans foarte tare de…hai sa-i zicem „regulament de ordine interioara” al cultului baptist din Romania. Si nu era vorba ca pana acum Ton era bun, doar ca (poate) se vorbea in soapta despre asta, orice pastor si-ar fi aprins un foc inutil de paie in cap, i s-ar fi reprosat ca loveste „unul de-ai nostri”, ca face rau cultului, uniunii, fratilor…
Asa ca acum, asteptati-va sa aflati si mai multe despre Ton.
N-as fi intervenit daca nu mi-ar fi sarit tandara vazand cum in posturile anterioare ati preluat/discutat/pus paie pe foc/ subiectul Ton, pentru ca acum, ca un veritabil Ion Cristoiu, aparator al ranitilor de pretutindeni, intoarceti roata si-l aparati pe „batranul pastor” de atacul la jugulara din partea unor intaratati. Ideea dumneavoastra de echilibru imi displace, ii dati dati la gramada bocanci in gura lui Ton si apoi stati si alungati cu ravna vulturii ce au venit sa se hraneasca.
Ca acusi ma iau si de amicul dvs, D. M. care e un bosumflat si jumatate, un artagos, parandu-i-se la orice post sau comentariu ca lumea (ma rog….fratii) are ceva cu el. Ori suntem crestini ori nu mai suntem?
Scoaterea la lumina a unor lucruri nespuse pana acum, pentru ca Ton a trecut in alta barca, este o ilustarea a caragielestii „pac, la Razboiul!” – lucruri pastrate la dospit si servite credinciosilor la momentul potrivit.
Am invartit subiectul Ton pe toate fetzele dar nu l-am defaimat, nu i-am batjocorit motivatiile si nu l-am improscat cu insinuari si potcoave de cai morti. Va desfid sa dovediti daca pretindeti ca am facut asa ceva. Nu i-am dat bocanci in gura lui Iosif Ton; nu ati inteles nimic din ce am scris. Normal ca va displace ideea de echilibru; se pare ca ideea de executie publica, de razbunare fara scrupule, va este mult mai pe plac.
In ce priveste amicul meu, gasesc remarca dvs de final cu totul si cu totul gratuita, fara legatura cu subiectul in cauza …
Ciudata imagine despre echilibru si crestinism aveti, domnule Traian (Traian si mai cum?).
Simtiti-va liber sa va luati de mine. Bosumflarile si artsagul tin de libertatea mea. Daca nu va plac, nu va obliga nimeni sa le inghititi.
Aţi surprins foarte bine situaţia în care s-a ajuns. E de mai joasă speţă decât în Caragiale. Mă întreb ….oare când au citit ultima dată ” predicca de pe munte” cei care atacă la baionetă oameni şi nu păcate sau ideologii ori teologii greşite? Pe de altă parte, ca unul care trăisc în contextul orădean nu mă mir de acest fel de abordare. Trebuie să ştiţi câteva lucruri importante, care au influenţat şi infleunţează acest mod de ” atac barbar ” aproape de linşaj la adresa lui Ţon şi a Străjerilor.
1. în urmă cu câteva săptămâni, fr Ţon a ţinut timp de o săptămână la Biserica Baptistă Providenţa din Oradea un ciclu de învăţături despre BUNĂTATE. La fiecare întâlnire au asistat 400-500 de oameni. Pentru cei care ” nu-l agrează”… prezenţa unui aşa mare auditoriu a stârnit panică. Şi-au văzut dintr-o dată parohiile în pericol. A revenit Ţon …se reactivează grupul masiv de oameni care l-au ascultat cu plăcre şi entuziasm . E cumplita teama lor şi fac orice să şi-o alunge.
2. de ani buni la nivelul comunităţii baptiste din această zonă( vorbesc despre liderii acesteia)… s-a încetăţenit o practică: dacă nu place faţa cuiva, dacă nu ne place ce face, dacă ne deranjează, dacă nu e în barca noastră politică şi ideologică…trebuie să-l dărâmăm. E un spaţiu ciudat în care atacul la persoană înlocuieşte dezbaterea şi dialogul. Nu este fr Ţon singurul ţinta domniilor lor. Pe parcursul anilor, sunt mulţi ” credincioşi cu influenţă” mai mică sau mai mare, mai mulţi slujitori care au fost pur şi simplu desfiinţaţi mediatic sau prin alte forme. Dictonul este: cine nu zice ca noi trebuie să dispară dintre noi! Asta este practica pe aceste meleaguri.
3. Mişcarea Străjerilor la nivelul acestei comunităţi de credincioşi evanghelici, este destul de bine dezvoltată. Apariţia Băilor Felix ca un centru de referinţă a acestei mişcări e un ghimpe în coasta acestor ” atacatori”. Din păcate aici trebuie spus că şi cei din mişcarea Străjerilor au contribuit la inducerea unei asemenea stări şi la escaladarea conflictului. Sunt convins însă că mulţi din cei care participă la întrunirile Străjerilor sunt oameni care-l caută sincer pe Dumnezeu. Şi nu e de mirare că s-a ajuns aici. Sunt prea multe lucruri neclare la nivelul comunităţii şi a unor biserici baptiste din zonă. Şi oamenii …văd…simt…şi pentru că o reacţie pe faţă i-ar pune imediat sub disciplină…aleg alernative. Asta este de fapt situaţia. Păcat că s-a ajuns aici. Liderii baptişti care menţin această stare de fapt …bine aţi spus riscă să contribuie din plin la disoluţia Bisericii Baptiste din România. V-o spune aceasta un baptist, trist şi îndurerat de mizeria pe care o vede împrejur.
Sunt de acord că adevărul trebuie spus în dragoste, cu dorinţa ca Dumnezeu să dea pocăinţa celui căruia îi este adresat acel adevăr.
Sunt de acord cu faptul că Iosif Ţon a făcut o alegere greşită şi văd în aceasta un mare pericol pentru cei „lesne crezători” şi „nestatornici în toate căile lor”, cât şi pentru cei sătuli de suferinţă, sărăcie, izolare etc., etc.
Sunt de acord că trebuia luată o poziţie fermă faţă de acest eveniment-fenomen (la scară foarte mică, totuşi).
Probabil nu trebuiau date foarte multe informaţii legate de istoria lui Iosif Ţon, dar, dacă informaţiile sunt adevărate, sunt foarte folositoare pentru a înţelege de ce sunt cum sunt alegerile domniei sale (Pavel îi spune lui Timotei să se ferească de Alexandru căldărarul. De ce? „Mi-a făcut mult rău… Păzeşte-te şi tu de el, pentru că este cu totul împotriva cuvintelor noastre.”). Este bine să se cunoască acele motivaţii care dau naştere unor comportamente indezirabile, dar, personal am o rezervă vis-a-vis de spălarea rufele în public.
Pentru mine este evident faptul că oricine poate cădea foarte uşor în vreun păcat anume, atâta timp cât permite în viaţa sa anumite întărituri păcătoase. Dorinţa de a fi cineva cu orice preţ, simulare ori disimulare, viclenie, mândrie etc.,atrag după sine puterea celui rău peste noi.
Sunt de acord că trebuie să ne rugăm pentru noi, în primul rând şi apoi, considerând că Iosif Ţon a greşit, să-l purtăm cu dragoste în rugăciune.
De la Alexandru caldararul la lungul pomelnic al lui Chiu este o lunga distanta … Nici aici nu cred ca judecam lucruri similare, comparabile …
Dacă este adevărat ceea ce a spus pastorul Chiu, atunci prefer să ştiu. Pentru mine este foarte important să ştiu cauzele pentru care un om este atât de inconsecvent cu sine însuşi şi de ce-şi schimbă ori adaptează mereu crezurile.
Să fim serioşi, adăugaţi la „căldăraru” toate luările de poziţie a apostolului Pavel faţă de toate derapajele semnalate în Fapte şi epistole şi obţineţi un tablou cu mai multe elemente. Veţi vedea că pastorul Chiu este moderat faţă de „impulsivul”, „slobodul la gură”, „răutăciosul” apostol Pavel.
Si oare crezi ca in aceste aspecte ale vietii si-a dorit Pavel sa fie imitat, cand le spunea altora sa ii calce pe urme?
Si eu vreau sa stiu ce se intampla; nu-mi spune insa ca asta e metoda, nu pot sa cred asa ceva! Cu ce sunt mai buni calaii decat victima in aceasta istorie?
Nu, nu cred că metoda este bună. Trebuia rămas la teologie. Dar, nu eu am scris articolul pastorului Chiu. Problema este ce facem fiecare cu informaţiile acelea.
Am trait s-o aud si pe asta. Daniel Chiu un ‘moderat’.
Cit despre ‘informatiile acelea’, trebuie sa facem cu ele ceea ce facem cu toate minciunile si denigrarile. Sa le aruncam la cos si sa ne rugam pentru salvarea sufletului tulburat al celui care le-a proferat.
Si cum ati auzit-o, in mod audibil? 🙂 Comparatia era in raport cu „schilodesca-se odata cei ce va tulbura”. Pentru mine pastorul Daniel Chiu da, este moderat fata de acest blestem. Aveti ceva impotriva? Problema dumneavaostra.
Daca aveti timp sa studiati informatiile, poftiti aici: http://carteapasi.wordpress.com/
Cercetati toate lucrurile si luati ce este bun! De ce noi ca si crestini trebuie sa ne scoatem ochii pentru cele 10 procente cu care nu suntem de acord si nu stam pe cele 90 de procente cu care suntem de acord. Mi-e greu sa cred ca am ajuns sa aratam cu degetul in loc sa punem osul la treaba si sa nu facem de rusine Numele lui Dumnezeu. Aproape am ajuns sa-mi fie rusine sa spun ca sunt crestin din cauza unora ca cei mentionati mai sus care arunca cu noroi in cei care au schimbat vieti in bine. RUSINE! Daca fratele Ton a gresit si a marturisit asta Domnului lasati-l in pace. Ce se intampla este intre el si Dumnezeu. Daca oamenii vin cu dovezi concrete (fotografii, video, marturii) atunci luati masuri, daca nu mai bine apucati-va de citit Biblia si nu mai faceti crestinismul de ras.
Cam asa e,intr-adevar..Dar pe cine mai intereseaza pocainta cand e vorba de teologia si cultul nostru?Ca-m politica,frate…
Cine e Chiu? Un pastor plin de Duh Sfant care cu blandete, bunatate si indelunga rabdare semnaleaza grava sau mai putin grava problema cu care nu este de acord?
N-am citit scrisoarea lui Chiu(nu merita sa-i fac rating), comentez doar fragmentele semnalate de autorul acestui blog.
Cine esti tu omule sa aduci aminte de trecutul unui om? Daca D-zeu ne-a uitat trecutul, cu ce drept vi tu sa-l reamintesti?
„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.
Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. ” Asta nu mai implinim din Biblie, luam doar ce ne convine.
In primul rand sa vedem daca chiar a gresit Iosif Ton si in al doilea rand spune-l Bisericii, nu pe blog sa rada toata lumea de voi. Din pricina voastra e hulit numele Lui Dumnezeu si imi permit sa adaug, numele de pocaiti. „Pocaitii se cearta intre ei si se jignesc…” Cum suna? Halal copil de D-zeu.
Interesanta supozitia lui „gamaliel”. Eu am comentat ca simplu „spectator”, nu cunosc dedesubturi doar sunt consternat si amarat de „tigania” asta dintre liderii neoprotestanti, care ar trebui sa ne reprezinte si sa ne faca cinste.
Cu respect, sa auzim de bine.
interesant ca dupa atitea eliminari, de la bb2, de la ibeo, in ciuda anilor, IT mai poate constitui o amenintare pt marii baptisti anti-carismatici! e ciudat cum cineva care nu a constituit o amenintare in ultimii ani, si care devenise monoton, aproape plictisitor sau cel putin aborda teme plictisitoare, a devenit brusc o amenintare dupa ce a pomenit de lucrarile duhului sfint sau de darurile duhului. altfel nu se explica reactia celor care nu prea mai au de cine se lua. IT are dreptul la orice afiliere. e ridicol sa pretinzi ca darurile duhului nsunt ale cutarei denominatii sau ca ele nu exista. s-ar nega ineranta scripturii, atit de draga celor de la oradea si celor de la southern baptist.
la oradea, problema este lupta pentru aderenti, in contextul scaderii demografiei din tara. pe pariu!
Simt si eu „prin Duhul” ca acolo este problema: impartirea oitelor din biserici. Se inmultesc romii si scad romanii get-beget; asta nu este o veste buna pentru baptistii obisnuiti cu costume si batice bine mestesugite …
BINGO!!! (prietenii stiu de ce)
Indiferent de faptele trecute, atacul asupra fratelui Ton este unul josnic si nedemn prin limbaj si asemanari rautacioase (ritualuri sexuale si incantatii catre Baal.. ce nerusinata sugestie, chiar arunci cu … intr-un om de care Dumnezeu s-a folosit atata vreme – chiar daca imperfect si cu scapari). Cred ca autorul, Daniel Chiu, caruia nu-i contest deloc sinceritatea si integritatea, face politica baptista, nu apara Scriptura. Imi seamana a Gigi.. Vadim..
Cand cineva renunta la aderenta teologica pe care o ai tu, nu inseamna ca ai voie sa incepi sa iti bati joc fara retinere de frumosul nume pe care si l-a castigat prin slujirea de zeci de ani.
Sint curios daca fratele Chiu avazut vreodata manifestarea in serviciu divin a strajerilor?ar fi pentru mine relevant.”Azi cind lumea se framinta”si biserica”pe-a lumii cai se avinta”corifeii conservatori baptisti il denigreaza pe batrinul Ton.
Da,ton a fost carismatic dintotdeauna,da Ton cind a avut dubii s-a manifestat firesc si s-a declarat ateu,da Ton poate ca a si semnat cu secu,da,dar Ton a condus prin Mila Domnului si multi oameni la Hristos.
Ton e charismatic pentru ca nu s-a inselat pe el insusi,nu s-a asezat intr-un loc caldicel,la gura sobei asteptind sa-i dea Domnul.S-a luptat cu Dumnezeu,si Dumnezeu i-a dat,probabil ca si acum viziune si cred ca Domnul il va folosi in continuare!
Un baptist „ne”conservator
Fratilor,eu sint banat for ever pe blogul sf.Mauriciu de Alesd,dar am Mila de la Domnul si cred ca in a Lui Casa voi fi primit pentru macar o vesnicie!Onor,cucernicia sa probabil ca nu suporta in a fi contrazis,si nici ca altii sa aiba alte opinii.Ramii acolo menestrel neinteles,acum cind vine iarna,la gura sobei acordindu-ti balalaicele!
Am sa revin si va salut in Domnul!
N-ai fost cuminte, poate?
@ patrobas
Daca in acest fel intelegi sa iti aperi o opinie … inexistenta de fapt … e vai de ea pocainta! Tocmai acesta este farmecul: eu nu sunt nimic (precum spui) dar suficient de important ca sa incomodez niste pocaiti de hartie precum cel caruia ii adresez acest comentariu.
Nu ma mir ca pana si worpressu’ a trimis comentariul tau direct la spam …
Noapte buna. Poate iti revii …
Imi place echilibrul care reiese din randurile articolului. Intr-adevar am dat motiv ortodocsilor sa rada in pumn, si ma doare enorm pozitia aceasta atat de injositoare pe care o afiseaza unii pastori. Pe unii, imi pare rau sa spun, dar dupa limbajul pe care il folosesc, si atitudinea pe care o au, i-as destitui maine. Sa-mi fie cu iertare.
Draga Teo, daca pe tine te doare ca „ortodocsii au sansa sa rada in pumn”, atunci da-mi voie sa-ti spun ca te incadrezi perfect intr-o gandire beligeranta supersimplista „noi vs ei”. Problema profunda nu tine de ce zic ortodocsii in particular, ci de batjocorirea Numelui Sfant al lui Dumnezeu in fata intregii lumii. Nu conteaza cauzele conflictului sau cine are dreptate, conteaza ca Dumnezeu este cantarit prin prisma „slujitorilor” Lui. Asta e cu adevarat trist! Restul e istorie (neagra)…
Mt.5.16 Tot asa sa lumineze si lumina voastra înaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru care este în ceruri.
Paragraful citat e intr-adevar o mizerie, nu cred ca are rost sa citesc restul articolului. Dincolo de abordarea nedemna de un om educat, e vorba totusi de defaimarea unor oameni. Din nefericire, nu e singurul om cu influenta care are asemenea atitudine.
Indiferent de motivaţiile şi caracterul protagoniştilor care ies la rampă, importante şi grave mi se par
–Faptul că a există pericolul inducerii în eroare a multor credincioşi, cu atâta uşurinţă şi prin asemenea aberaţii amestecate cu lucruri vitale, importante pentru orice creştin. Ce fel de predici şi studii biblice s-au făcut până acum, dacă atât de mulţi ar putea cădea în rătăcire? Ce mecanisme de cernere au existat la nivelul cultului baptist sau al mişcării evanghelice, dacă a fost posibil ca Iosif Ţon să acumuleze atâta prestanţă şi influenţă, deşi se vede acum că de multă vreme existau informaţii compromiţătoare despre dânsul pe toate planurile. Ce fel de mecanisme au dus la întărirea unor poli de influenţă atât de antagonici, prin care se spulberă iluzia unui baptism unitar? De ce nu se clarifică şi nu se pacifică pentru totdeauna disputele calvino-arminiene?
–Faptul că există pericolul ca „gogoaşa” să fie de fapt umflată în cine ştie ce scopuri, adică să nu fie multă lume atrasă de Străjeri, şi nici Iosif Ţon să nu fie atât de negru pe cât este, brusc, prezentat pe toate căile şi cu toate mijloacele. Asta ar însemna că liderii care animă actuala reacţiune antiţoniană pun politica eclesială sau alte interese lumeşti mult deasupra trăirii creştine. Dacă această trăire ar fi numai a lor şi a locotenenţilor lor, mai treacă-meargă, dar liderii sunt modele aproape hipnotice pentru credincioşii de care, până la urmă, nu prea pasă nimănui. Lipsa lor de discernământ pare să fie cultivată sau măcar menţinută în limite care să-i facă simpli roboţi la comanda unor personalităţi, a căror luptă este, desigur, totdeauna prezentată ca lupta Binelui cu anticristul în persoană. Sau cu Baal, mă rog…
–Faptul că nu există alte mecanisme eclesiale de decizie şi control în afara grupurilor de presiune/interese, maşinaţiunilor de tot felul, şi mai ales a linşajelor publice pe bloguri.
–Faptul că teologia a ieşit brusc la rampă într-o manieră cam dubioasă, după părerea mea. Se prezintă problemele de aşa natură încât versetele „cele bune”, omiletica mascată, sugestia şi escamotarea aspectelor neconvenabile să dea impresia că lucrurile sunt extrem de clare. Cui? Unui public care nu pare echipat la capitolul logică, noţiuni teologice şi analiză de text. Dar textele sunt „grele”, mustesc de echilibru ştiinţific şi noţiuni abstracte. Nu sunt însă neutre deloc, aş zice. Bine, dar cine o fi neutru pe lumea asta? Eu, în nici un caz, şi nici nu mă pot opri din oscilaţie dacă văd alternative valide.
Acum ca ai descarcat tolba cu intrebari / observatii, lasa-ma sa le iau pe rand:
1) S-au facut unele incercari consistente de studiu sistematic al Scripturilor; Istoia Binecuvantarii este un exemplu. Eu unul consider ca, atat timp cat am participat in acesta, mi-a prins bine, dovada ca isteria strajereasca nu m-a scuturat prea tare … 🙂
Polii de care vorbesti, sunt rodul unor lupte pentru putere si influenta, straine de spiritul Scripturii; nu sunt poli dogmatici, desi se spune ca Bucurestiul ar trage mai inspre arminianism in timp ce Oradea spre Calvinism ( iat cum un N.T.Wright este luat in brate, se pare, la Bucuresti, in timp ce Oradea este mult mai refractara ideilor sale …). Diferenta este mai degraba de asumare a unui ethos traditionalist: Oradea este ceva mai fundamentalista, conservatoare, in timp ce au fost chiar acuzatii de liberalism inspre Bucuresti. Controversa arminiano-clavinista nu cred ca va rezolvata vreodata in cadrul unui cult atat de rudimentar organizat dogmatic precum cel baptist.
2) No coment … cred ca am scris deja suficient despre slabiciunile coalitiei antitoniste …
3) Este trist, dar poate tocmai din cauza dezorganizarii de care pomeneam mai sus, nu exista posibilitatea unei reactii coerente intr-o situatie de genul acesta; cred ca felul in care se desfasoara lucrurile pe bloguri este cireasa de pe un tort prost facut; ce sa-i faci trebuie sa vina o criza ca sa realizezi, daca esti dispus sa o faci, in ce stare te afli.
4. Iata ca teologia nu este chiar atat de „clara” pe cat se pretinde. Sola Scriptura nu garanteaza o unitate teologica ci dimpotriva plaseaza gentrul de greutate al comunicarii cu Dumnezeu in afara omului si chiar a relatiei sale cu Dumnezeu: cu totii privim la un lucru exterior noua, ca la un munte, si descriem ce vedem. Treaba e ca suntem pe versanti diferiti iar observatiile noastre nu par sa se brodeasca … atunci ne batem cu pumnii in piept fiecare ca imaginea noastra este cea corecta, le discreditam pe cele ale opozantilor etc,etc
Voi reveni … subiectul este incitant (ma refer la ultimul)…
Omule, nu susţii adevărul propoziţional! Ca să nu mai vorbim de terţul exclus în materie de teologie de detaliu! Ai tendinţe periculoase, şi mă tem că nu te faci bine cu post şi rugăciune…
Tertul exclus este supralicitat si, aplicat prosteste, ne-a adus adesea necazuri; voi scrie un curand un articol pe tema asta care sper va explica si de fac astfel de afirmatii. A pretinde ca Il poti inchide pe Dumnezeu in rigorile tretului exclus este la fel cum ai spune ca ai reusit sa prinzi sunetul unei simfonii intr-un borcan de muraturi …
Beni Faragau este din pacate singurul roman care a facut niste studii biblice foarte aprofundate (Nu stiu daca e pastor oridinat in Iris si nici nu stiu daca se considera teolog si de aia nu i-am dat nici un titlu).
Nu m-as mira ca in curand sa fie si el considerat eretic de catre gherila cruceristo-negruteana. Asta pentru ca ‘produsele’ universitatii Emanuel sunt cu mult sub nivelul lui Beni Faragau. Ori asta este un mare handicap pentru absolventii de Oradea pentru ca astazi tinerii asculta foarte multe predici si de-ale lui Beni Faragau dar si altele si este inevitabil sa nu compare. Ori pentru tinereii aspiranti la titlul de teolog asta e un mare handicap. In mod normal ar trebui sa fie o mare provocare care sa ii faca sa se pregateasca si ei mai mult dar sa stai 8 ore sau chiar mai mult in biblioteca ca sa studiezi si sa meditezi iti trebuie multa pasiune pentru studiu si pentru Dumnezeu, lucru ce le lipseste aproape in totalitate multor crestini
@Dyo & Agnusstick…cine si ce e cu tertul exclus, ca is complet in ceata? 🙂
Tertul exclus este un din marile dureri de cap ale lui Francis Schaeffer dpdv al modelului de gandire adoptat de filosofia de dupa Hegel incoace, care a afectat puternic si conceptualizarea teologica la nivel practic … Daca ai putintica rabdare promit sa dezvolt un articol ceva mai detaliat pe aceasta tema … anul acesta.
Anticipez: un teolog precum par. Doru Costache face o interesanta pledoarie pentru tertiul inclus … e adevarat ca la nivel interdisciplinar …
Pe scurt: ori e albă, ori e neagră. Tot ce nu e adevărul nostru, înseamnă că e eroare sau minciună.
John 18:38 Pilate said to him „What is ‘truth’?
Poate ca nu adevarul este al nostru ci noi suntem ai lui …
„S-a ajuns la lupte de gherilă. Cavalerismul a fost agăţat în cui iar armele onoarei puse înapoi în vitrină; s-a ajuns la dinamitarea vrăşmaşului cu tot ce este al lui, în timp ce nefericiţii din preajma acestuia sunt victime colaterale. Nu mai este onoare, nu se mai apelează la raţiune: duşmanul trebuie ucis cu orice preţ!”
Asta e valabila pentru cei care se situeaza pe partea acuzatorilor si nu in ce il priveste pe Ton. Raspunsurile lui au fost cel putin civilizate daca ar fi sa judecam doar din punct de vedere omenesc. Nu judec eu sinceritatea sau nesinceritatea raspunsurilor lui Ton cum de altfel nu ar trebui sa o faca nimeni pentru ca nu suntem Dumnezeu ca sa cunoastem ce este in inima omului. Dar omeneste vorbind, se vede de la o poasta ca Ton este capabil sa poate un dialog cat de cat civilizat si sa vina cu idei si cu argumente. Adversarii lor, in lipsa acestora, vin doar cu noroi.
Un fost ploieștean: „Beni Faragau este din pacate singurul roman care a facut niste studii biblice foarte aprofundate.”
Asta e demnă de Tolba cu tîmpenii.
Cum să fie singurul?
Mai bine să nu introducem în discuții și numele lui.
E demna de tolba cu tampenii pentru voi astia care daca ati facut doi sau trei ani de teologie la un seminar de doi bani va credeti deja mari teologi. Beni Faragau de 20 de ani in coace tot studiaza 10-12 ore pe zi si se vede lucrul asta. Este cu mult peste orice alt pastor roman in profunzimea studiilor.La asta m-am referit cand am spus studii teologice aprofundate.
Nu am avut rabdare sa citesc tot articolul.am vazut ca pe alte site-uri i se ureaza lui Iosif Ton sa traiasca mai multe vieti sa poata fi prins si crucificat de mai multe ori fiindca a tradat datina si traditia si securitatea probabil, pe aia care prima arma ce o pune la bataie este imoralitatea. Tocmai el a tradat cica pe Luter, Calvin,etc, nume sub a caror acoperire isi plang propriile apucaturi prin care ne-au evanghelizat cu ceva faramaturi evanghelice, restul aluatul lui „Faraon”, chipul veacului securist bolsevic.
Am vazut 2 clipuri pe youtube: „Iosif Ton, de ce au ramas bisericile goale”. Este o predica a lui intr-o bis.nu inteleg de ce pe ambele clipuri predica este amputata. Nici nu stiu daca a ajuns macar la jumatate. Pe buna dreptate as putea crede ca au pus pe el ghiara securistii si altii care vor sa desfiinteze cu incetul credinta in Dumnezeu daca, drept replica nu apare si un clip cu predica integrala.din cele 2 clipuri nu prea ai ce intelege. Care puteti lua legatura cu el, spuneti-i sa puna pe youtube toata predica sa ne lamurim si noi cum stau unele lucruri, fiindca de multi pastori neoprotestanti, majoritatea care il critica suntem lamuriti si stim dumnezeul caruia-i slujesc si cu care colaboreaza.
„Tontonel”, cum ii spunea tata in gluma (sau „porumbelule”), e in criza identitatii.
Nu se poate defini fara auditoriu si simpatizanti. Ca pestele pe uscat.
Musai sa faca valuri chiar daca cade in ridicol.
Ana, in ziua judecatii nu vei avea nici un suport biblic sa te identifici dupa apartenenta sau relatia ta cu o doctrina ori cu un cult ci cu intensitatea relatiei ce ai avut-o cu Hristos Domnul: rece, caldicel sau in clocot, deci prin ce ai facut sau nu.