Problema acută cu care se confruntă mitul democrației astăzi, atunci când e privită într-un context ca acela creat de rezultatele referendumului britanic, nu are de a face atât cu mulțimile (plebea, poporul, alegătorii etc) puse în fața deciziei, nici cu discuția dacă e bine sau nu ca ele să-și decidă prin vot soarta. Este esențial să luăm aminte la modul în care acestea (tot despre gloate vorbesc, firește) sunt puse față în față cu opțiunile de vot. Ce folos am putea avea dintr-un proces decizional, organizat foarte democratic (tehnic vorbind), desfășurat însă într-un mediu infectat de dezinformare, în care angoase sociale sensibile și mituri vechi de când lumea sunt manipulate de către trusturile media, iar rețelele de socializare le oferă celor mai mulți dintre votanți doar picături de adrenalină civică, nici pe departe informație verificată? Este bine ca mulțimile să-și poată decide viitorul. Mult mai bine ar fi, însă, ca mulțimile să aibă acces la informații care să le arate ce înseamnă fiecare alegere în parte. Nu, dragii mei, nu mă refer la meme-uri.
Într-o epocă în care un președinte poate fi propulsat în funcție prin intermediul Facebook, cred că e o mare naivitate (în sensul iliescian al termenului) ca cineva să mai viseze la puterea poporului, așa cum se crede că funcționa ea odată în Atena.
Altfel, cineva ne va tot spune că ar trebui să ne culcăm pe o ureche, ca să-și poată face lucrarea și nu știu cine îl va putea contrazice…
dyo 
Reblogged this on Persona.