Da, oameni buni, așa este: în ziua a șaptea El S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
Cu toți știm, însă, că după ziua de odihnă începe o nouă săptămână de lucru (I hate Mondays…).
Iată că știm ce a făcut Dumnezeu în ziua a opta!
Deși, așa cum chiar El a zis, „toate erau foarte bune” … există loc pentru și mai bine!
Uite așa, privind peste întinderea de cetățeni turmentați[1] cu drept de vot, Și-a zis: „ Am nevoie de un om care.”
Și l-a făcut pe acest Ron DeSantis . Nu știu din ce (sau știu, dar mi-e rușine să vă spun), dar știu că l-a făcut în ziua a opta, cam cu fo` șasă mii de ani după acea minunată zi de odihnă.
Credincioșii iubitori de candidați călare pe cai înaripați, aleși încă dinainte de întemeierea lumii pentru a fi biruitori la urne, li s-a dat un nume. Dacă doar cerul era odată limita fabulațiilor ideologice ale fiilor oamenilor, astăzi turnul pe care voiesc a-l zidi străpunge raiul. Cine-i va putea opri?
Luați de aici, licurici curioși să știți ce s-a întâmplat în ziua a opta. Dumnezeu s-a pus pe treabă. A pontat conștiincios în America, țara aleasă de El ca să fie mare încă odată și încă odată și încă odată și încă tot așa … (cam la fiecare patru ani).
Tot ce am (mai) spus AICI rămâne dureros de adevărat, nu retractez o vorbuliță.
[1] nu de must, să vă fie clar, ci de mărețe vise!
dyo 