Comentariile lui Marius și Cami la postarea mea despre filmul Spotlight au scos în evidență un anume mod de percepție despre recentul câștigător al Oscarului pentru cel mai bun film pe 2015. Un film în care s-ar părea că autorii trag o spuză politică liberală grosolană peste o dramă a Bisericii, în numele unui adevăr niciodată rostit în întregime. Un film care confirmă niște mentalități tot mai intens manifestate în spațiul public față de creștinism.
Acum, înțelegerea modului în care este recepționat un film de către public este parte integrantă a relației iubitorului artei cinematografice cu acel film. Vizionarea propriu-zisă a unui film este o experiență de viață prin excelență personală, un act al interiorizării poveștii altuia; de cele mai multe ori, însă, efectele vizionării unui film bun sau provocator nu rămân ascunse în conștiința spectatorului, ele urmând a fi împărtășite într-un fel sau altul în comunitate. Rezultatul acestor interacțiuni nu este neapărat nivelator, dar în mod sigur este relevant în evidențierea specificului aparte al procesului de interpretare al unui discurs cinematografic. Pentru că suntem diferiți, trecem în mod diferit prin situații similare de viață și asimilăm în mod diferit semnificațiile acestora, atât pentru noi personal, cât și pentru cei din jur.
De aceea, acest postulat – pe care eu l-am întâlnit pentru prima oară documentat de John Lyden (Film as Religion: Myths, Morlas and Rituals) – ar trebui să nu fie uitat nici măcar pentru o clipită atunci când vine vorba de înțelegerea unui film: deoarece contactul cu filmul este unul dinamic, în care o parte esențială este constituită de o experiență subiectivă, cea vizionării, nu există absolute în interpretarea filmelor. Nu mă refer aici la partea tehnică, sunet, imagine, punere în scenă, joc actoricesc etc, toate acestea analizabile după criterii destul de bine puse la punct de către specialiști, ci la efectul pe care un film îl produce în viața unui individ sau a unei comunități prin mesajul pe care aceștia îl recepționează în urma vizionării. Acesta poate cu totul diferit chiar de ceea ce au intenționat autorii, pentru că aici intră tot, pe lângă filmul propriu-zis și subiectul lui, recepția sa de către critici și de către public, recunoașterile obținute, conferințele de presă ale participanților la proiect, eventuale alinieri ideologice ale susținătorilor sau contestatarilor și, de ce nu, momentul lansării filmului (aspect invocat de Cami).
De aceea, mi se pare interesant de observat cum a fost recepționat filmul de către creștinii americani. Simt și ei că Biserica este atacată într-un film cu precădere politic? Consideră că momentul este unul strategic? Este discursul antisistemic din film simptomatic pentru o atitudine a societății americane față de orice instituție în general sau, în mod particular, față de Biserică? Este un film din care creștinismul iese – încă odată – în pierdere?
Iată câteva exemple de reacții stârnite de film între comentatori creștini. Vă îndemn să le citiți pe îndelete, eu doar voi lista scurte extrase / observații pe marginea lor.
*
Life Teen – un portal catolic, destinat tinerilor
Catholic Movie Reviews: Spotlight
De la bun început, autoarea spune: „this is not a Church-bashing film even though it easily could have been”. Ea apreciază caracterul sobru al filmului și acuratețea documentară.
Totuși, între punctele slabe, sunt enumerate: portretizarea deficitară a cardinalului Law (mult mai carismatic în realitate), explicațiile lapidare și, din acest motiv, superficiale oferite pentru problema abuzurilor și absența mâniei în film, lăsată, probabil, în seama spectatorilor (aici, și eu sunt de aceeași părere, dar nu sunt convins încă dacă e de bine sau nu).
Tagline: „Spotlight” is an important film to see
*
Rockin` God`s House
Spotlight – Christian Movie Review
“Mark my works, Mr. Rezendes, if it takes a village to raise a child, it takes a village to abuse a child.” (citat din film)
Autorul articolului, Kevin Ott, se prezintă ca protestant. El vede însă problema la o scară mai largă: nu doar Biserica este responsabilă de ce s-a întâmplat, ci și presa (chiar cei de la Globe au ratat subiectul cu câțiva ani înainte), și avocații care au intermediat înțelegeri și întreaga comunitate care a ascuns problema sub preș atâta amar de vreme.
Tagline: “Spotlight” is a Deeply Sobering, Riveting Investigate Thriller
*
CBN
O evaluare chiar mai carismatică, totuși în ton cu cele de mai sus: „The film doesn’t bash faith; rather it examines the possibility of belief even in the face of such wickedness.”
Tagline: „a deeply affecting film”
*
MOVIEGUIDE® – recenzii de filme dintr-o perspectivă creștină
Și în acest articol este scoasă în evidență corupția morală a unei întregi comunități. Deși este un review slăbuț, axat pe poveste, îmi place că nu este uitat efectul deprimant pe care subiectul îl are asupra investigatorilor.
De asemenea, autorii avertizează asupra limbajului batjocoritor pe alocuri, care ar fi putut fi evitat.
Tagline: SPOTLIGHT is an extremely well made, compelling movie
*
Christianity Today
Întrebarea din titlu este sugestivă, totuși taxabilă ideologic: What happens when good men stop doing nothing? Surprinzător, totuși, pentru o publicație de acest calibru.
Apoi lucrurile intră pe un făgaș oarecum tipic tuturor acestor recenzii: „Spotlight is a serious film, both artistically and morally, and it wrestles with explosive content while never feeling exploitative or self-aggrandizing”
Tenta evaluării din acest articol este mai degrabă înspre dimensiunea mediatică a subiectului, decât spre cea spirituală. Autorul deplânge, la capitolul minusuri, focalizarea poveștii pe viețile profesionale ale jurnaliștilor, fapt care, după părerea sa, impietează asupra impactului emoțional (trebuie s-o spun: nu sunt de acord cu el, dar – vedeți? – asta e frumusețea hermeneuticii în film – stă în ochiul spectatorului). Nimic despre Biserică! Măcar a semnalat faptul că nu este un„feel-good story” …
Tagline: Spotlight most resembles All the President’s Men
*
Christian Answers – deocamdată, unul dintre cele mai cuprinzătoare portaluri creștine pe tema culturii pop
O frază destul de tare de spus fără precauții suplimentare: „After seeing it (the movie, nota mea), I don’t think I would ever trust a lone priest or other male spiritual leader to be alone around children.”
Autorul îi vede pe jurnaliști făcând lucrarea Domnului de scoatere la lumină a adevărului și de expunere a celor care au comis abuzuri sexuale. That`s a first. În rest, un articol destul de anost, în care se poate aprecia doar faptul că se recunoaște posibilitatea existenței problemei de fond a a buzurilor sexuale nu doar în Biserica Catolică.
Tagline: „a film I […] recommend”
*
Brian Godawa – scriitor, regizor și critic evanghelic de film
Spotlight: What’s Worse, Pedophile Priests or Cardinals & Popes Who Protect Them?
Titlul este extrem de provocator, cu mult peste temperatura reală a articolului. Godawa – asemeni mie – apreciază că cinematografia din The Revenant este peste ce oferă Spotlight. Spre deosebire de mine, însă, el insistă asupra absenței unor merite artistice deosebite ale filmului. Nu zice că e plictisitor, deși cam tot ce scrie despre el sugerează tocmai acest aspect. După parcurgerea primelor paragrafe sunt tentat să spun că articolul lui Brian Godawa este plictisitor.
Apoi … se aprinde flacăra! Autorul nu iartă Biserica Catolică (ca instituție), dar ceea ce este cu adevărat incitant e apariția acelui discurs binecunoscut deja, în special din interacțiunile de pe ulița Facebook: de ce numai pe ăștia, nu și pe ăilalți? Pentru Godawa, Spotlight păcătuiește prin aparația sa într-un peisaj din care lipsesc filme despre abuzurile familiei Clinton sau despre violurile comise de imigranții sosiți în Europa (nu e totuși prea repede?).
Cam subțire acest articol, venit din partea unui presupus specialist în cinema …
Tagline: Spotlight is good, but not great. Its agenda is important
*
Cam atât, deocamdată. Dacă mai aveți și voi de semnalat recenzii de acest fel, dați-mi de știre și le voi adăuga acestei postări.
dyo 
2 comentarii