Trecut, s.

Soclul pe care vor fi edificate monumentele unor viitoare mândrii şi infatuări ale unei persoane, popor etc. Din semnificaţiile lui oamenii îşi făuresc visele, îşi interpretează propriile experienţe şi trasează sensuri puternic individualizate celor care împărtăşesc traiectorii distincte.

Trecutul legitimează, potenţează, validează, se modelează imperativelor momentului. Toate astea în timp ce îl lasă pe om să jinduie la un altfel de viitor, la apogeu, la biruinţa finală.

“Încontinuu prezentul crează trecut” observa oadată Neagu Djuvara. Cum am putea atunci să ne lăsăm paşii ce ne stau înainte rezemaţi pe un material atât de subţire?

Ce-i de făcut? Îmi pare că Sfântul Apostol Pavel a găsit o soluţie. Ne-a recomandat-o nouă, tuturor, însă am impresia că totuşi puţini i-au acordat creditul de a-i păşi pe urme: “Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte alerg spre ţintă …” (Epistola către Filipeni, 3:13-14)

Foto Aisha S.

2 gânduri despre “Dicţionar existenţial – Trecut

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s