Am aflat despre Nafplio cu totul întâmplător dintr-un ghid turistic oarecare; este destul de puţin cunoscut pe la noi, deşi orașul a fost timp de patru ani prima capitală a Greciei moderne. Nu s-a dezvoltat peste măsură din vremurile sale de glorie, asta şi pentru că Atena l-a eclipsat repede atât din punct de vedere administrativ, cât şi din cel cultural.
Cu toate astea, Nafplio are reputaţia de a fi unul dintre cele mai frumoase oraşe din Grecia. Pe bună dreptate: oraşul vechi, bine păstrat de către greci în buna tradiţie conceptuală şi arhitecturală din vremea stăpânirii veneţiene, este o minunăţie, ceva de vis.
Am stat aici vreo cinci zile şi am savurat fiecare clipă a sejurului nostru. Frumuseţii oraşului şi timpului petrecut pe plajele de la Karathona şi Nea Kios li se adaugă posibilitatea de a vizita, câte una pe zi, locaţiile de mare interes istoric ale Argolidei: Micene, legendara cetate a lui Agamemnon, Argos, cel mai vechi oraş european, Epidavros, unul dintre cele mai bine conservate amfiteatre antice din Grecia, şi Tyrins, o garnizoană antică de temut în perioada miceniană.
Pentru cei care vin pe cont propriu, le recomand studiourile private din zona de locuinţe construită la intrarea dinspre Argos, apropiate de şoseaua paralelă cu malul mării. Este o zonă foarte liniştită, aflată la cinci minute distanţă de centrul vechi; gazdele sunt foarte primitoare, condiţiile excelente, iar preţurile cât se poate de rezonabile.
O să încep cu plajele. Tehnic vorbind, Nafplio are o singură plajă (Arvanitia), şi aceea mică, îngustă, pietroasă, foarte aglomerată. În schimb, la patru km distanţă vă aşteaptă Nea Kios, o staţiune cu o plajă enormă ca întindere şi cu apa potrivită pentru toate vârstele şi gusturile (poate totuşi prea liniştită). De aici ai parte de o perspectivă generoasă asupra întregului golf şi de o frumoasă panoramă a oraşului şi a cetăţii Palamidi.
O altă variantă, Karathona, este situată în afara oraşului, mai la sud. Plaja şi apa sunt minunate aici; totuşi este posibil ca vântul să bată supărător de tare uneori.
Evident, frumuseţea lui Nafplio este dată de oraşul vechi, cu cele două cetăţi, cu micul Bourtzi (o fortăreaţă în miniatură plasată în mijlocul apei), cu străduţe foarte înguste, accesibile doar pietonilor şi bicicliştilor, cu piaţete surprinzător de largi şi, de ce nu, cu animaţia de seară care are un farmec aparte în acest cadru neobişnuit.
Dacă vreţi să vizitaţi Palamidi – merită din plin efortul – trebuie fie să urcaţi cele, zice-se, 999 de trepte care urcă pe culme, fie să mergeţi cu maşina pe o rută ocolitoare. Noi am ales, evident, variata mai sănătoasă şi nu am regretat: priveliştea de pe versantul vestic este absolut încântătoare, în special când soarele coboară la apus. Cetatea, construită de veneţieni, este păstrată în condiţii cât se poate de bune.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre cea făcută de turci; e limpede că grecii nu au avut nici un interes să o conserve prea mult, nici măcar din considerente turistice. Nu mai este mare lucru de văzut acolo.
Despre destinaţiile deja menţionate deja mai sus nu vă mai spun decât că ele sunt situate la distanţe rezonabile (sub 30 km) şi că fiecare merită din plin o vizită. În drum spre Micene şi Epidavros veţi întâlni destul de multe vestigii de admirat din mers: poduri miceniene, obelixuri, morminte, diverse fragmente ale unor construcţii. La Micene, pe lângă situl arheologic, nu uitaţi să daţi o raită prin muzeu, unul care impresionează cu o mulţime de obiecte scoase la lumină de arheologi, chiar dacă unele dintre cele mai importante sunt, din păcate, doar reproduceri.
La Epidavros e musai să vă demonstrați talentul pe scena amfiteatrului. Eu am făcut-o şi am primit un potop de aplauze; sper ca într-un viitor cât mai scurt să ies la rampă şi cu “dovada” video a abilităţilor mele de rapsod. Acustica acestui spaţiu este de-a dreptul uimitoare.
Mai multe fotografii din Nafplio şi din zonele amintite mai sus puteţi accesa AICI: Plânsul şi clătirea ochilor.
Nafplio este un oraş destul de scump, trebuie să o spun. Prezenţa turiştilor vestici menţine un nivel înalt al preţurilor în zonă. Ca o observaţie generală, coasta de vest a Greciei (cu insule precum Corfu şi Lefkada, cu staţiuni precum Nidri şi Parga) şi zona de sud (Peloponesul şi Atena, cu împrejurimile ei) sunt mai scumpe decât cele din zona nord-estică (Keramoti, Kavala, Thassos) şi decât Halkidiki, la toate capitolele.
Nafplio rămâne pentru noi o foarte plăcută amintire de familie. Este una din destinaţiile turistice care ne-a copleşit cu de toate şi ne-a făcut să uităm de efortul, deloc neglijabil, de a ajunge cu maşina până acolo.
dyo 
1 comentariu